Depresia, acest flagel al zilelor noastre, izbeste cu o forta naucitoare chiar si intr-o societate in care cautarea si atingerea fericirii au devenit principalele sloganuri mediatice, politice, economice si chiar psihologice. In ciuda acestui imperativ greu de atins – Trebuie sa fii fericit! – depresia va constitui, pana in 2020, prima sursa de morbiditate in ce priveste populatia de pe intreg globul, avertizeaza Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Ce este depresia? Inapoi la orgini si la… Freud
Depresia este tulburarea afectiva care implica pierderea interesului pentru lumea exterioara si pentru activitatile care obisnuiau sa fie placute bolnavului, urmata de retragerea in sine a persoanei. Suferinta celui care sufera depresie este intretinuta de sentimente puternice de vinovatie si inutilitate, de tulburari somatice, tulburari ale somnului, pierderea apetitului, auto-reprosuri, lipsa placerii si a interesului pentru activitati care inainte erau dorite, anxietate.
Cititi si Partenerul meu are depresie, ce e de facut?
Freud pleaca de la reactia de doliu pentru a intelege mecanismele starilor patologice depresive
Lucrarea “Doliu si melancolie” publicata de Freud reprezinta o scriere esentiala intre cele de metapsihologie, contribuind in mod fundamental la intelegerea starilor patologice melancolice (depresive) si a celor maniacale. Plecand de la comparatia cu doliul, Freud remarca asemanarea dintre melancolie si doliu. Ambele au in comun o pierdere. In cazul doliului este pierduta o persoana iubita sau ceva care are rolul de a o inlocui: un ideal, o idee, un crez etc. Dupa aceasta pierdere persoana aflata in suferinta se retrage in sine, isi pierde interesul pentru lumea exterioara, are loc o dezinvestire fata de activitatile care inainte ii faceau placere. Sufera, de asemenea, tulburari ale apetitului alimentar si ale somnului. Aceasta perioada este caracteristica doliului. Daca doliul nu se transforma intr-unul patologic, persoana depaseste aceasta suferinta si este capabila sa-si reinvesteasca iubirea si interesul catre alte obiecte. Spre deosebire de doliu, in melancolie pierderea nu este una neaparat constienta. Melancolicul intrebat ce anume a pierdut, nu e intotdeauna capabil sa raspunda acestei intrebari. El stie insa ca a pierdut ceva iubit. Simptomele sunt similare celor prezente in doliu, la care se adauga auto-reprosurile si o retragere narcisica masiva care saraceste, folosind termenul lui Freud, Eul insusi al bolnavului.
Cititi despre Depresia la copii
Depresia si refularea furiei si a ostilitatii
In teoretizarea privind starile depresive, Freud il urmeaza pe Abraham care a fost primul care s-a ocupat de tulburarile maniaco-depresive. Abraham are geniala intuitie de a face legatura intre sadism si depresie. Depresia reprezinta, astfel, refularea sadismului. Incapacitatea de a iubi a depresivului este pusa in directa legatura cu refularea fantasmelor sale sadice si a dispozitiilor ostile excesive. Freud continua ideea lui Abraham si explica faptul ca auto-reprosurile suferindului de depresie sunt, de fapt, reprosuri indreptate asupra persoanei iubite, introducand rolul si importanta ambivalentei in relatiile de iubire.
In doliul normal cel suferind este capabil sa renunte, in cele din urma, la obiectul iubit si pierdut. Investirea sa psihica va fi pusa astfel in slujba unor noi obiecte. In depresie, retragerea investirii din obiectul pierdut este imposibila. Cu alte cuvinte, separarea este imposibila. Singurul drum ramane acela in care Eul inghite in fantasma obiectul si devine una cu el, prin identificare narcisica. Aceasta trimite la o forma primitiva de iubire in care subiectul introiecteaza obiectul pe calea devorarii simbolice. Furia si reprosurile destinate obiectului sunt acum indreptate asupra Eului melancolicului.
Ce anume a declansat boala? O pierdere reala sau o dezamagire venita din partea obiectului iubit. Insa in loc ca Eul sa dezinvesteasca obiectul, Eul devine coplesit de obiect.
Depresia, pilula fericirii si incapacitatea de a iubi
Patologiile care tin de starile depresive si maniacale nu doar ca au alimentat un gigant farmaceutic ce se intretine din anxiolitice si antidepresive pe care tot mai multi suferinzi le “devoreaza”. Ele au suscitat insa si un comportament compulsiv-maniacal bazat pe negarea sentimentelor depresive si care livreaza tot felul de “retete” catre fericire, catre starea de bine, catre viata lipsita de depresie. In locul acestor pseudo-retete e util sa intelegem si sa acceptam prezenta ambivalentei in relatiile de iubire si necesitatea integrarii sentimentelor de ura. Ura este un sentiment real, este ceva ce exista in ciuda mantrelor pacifiste care neaga aceasta realitate primara a vietii psihice. Revolta este si ea deosebit de importanta pentru ca, asa cum dezvaluia Freud, costul inabusirii sentimentelor de revolta este boala melancolicului.
In acelasi timp, lasandu-ne in continuare inspirati de geniul lui Freud, putem adauga ca depresia reprezinta una dintre consecintele pierderii capacitatii de a iubi. Tulburarea depresiva alaturi de reversul sau, tulburarea maniacala, implica o regresie la o forma de iubire arhaica. In aceasta faza, obiectul nu are un loc de sine statator. El este confundat cu insusi subiectul, el devine una cu subiectul pe calea incorporarii canibalice simbolice. Or acest tip de iubire fuzionala nu este una care duce la crestere, ci la boala. Iubirea este cea care permite si ambivalenta si ura. Iubirea este, totodata, cea care face posibila supravietuirea si cresterea armonioasa a fiecaruia.
Cititi aici o poveste despre depresie si anxietate
Daca doriti sa-mi adresati o intrebare sau sa faceti o programare la cabinet, scrieti in formularul de mai jos:
