Cand vine vorba de a recrea atmosfera intima a unui camin, de a explora pana in adancuri relatiile familiale, de a arata, ca intr-o oglinda, intunecimile psihicului uman pe care incercam sa le ascundem toata viata si impotriva carora ne cautam mijloace de aparare pe care le exersam din copilarie pana la maturitate, Andrey Zvyagintsev reuseste sa penetreze cu ochiul camerei sale de filmat intr-un mod incisiv, aproape fara mila, aceasta lume conflictuala a relatiilor intime. Filmele lui Zvyagintsev bantuie mult timp dupa ce le-ai vazut si te pun fata in fata cu realitatea cruda a complexitatii trairilor omenesti. “The return” (2003) infatiseaza lupta pentru supravietuire a doi baieti in relatie cu un tata care i-a abandonat si care, la un moment dat, incearca o reapropiere de fiii sai. “Elena” (2011) descrie conflictul launtric al unei mame pentru care indatoririle materne ajung sa implice costuri enorme, de viata si de moarte. “Leviathan” (2014) este o metafora superba despre depresie si destin, deopotriva.
Loveless (2017), ultimul film al lui Zvyagintsev premiat la Cannes anul acesta, face spectatorul partas la derularea unor scenarii interioare amenintate permanent cu prabusirea si anihilarea. Regizorul explica intr-un interviu ca titlul filmului desemneaza un cuvant din limba rusa, nelyubov, care inseamna mai mult decat “lipsit de iubire”, asa cum s-a tradus titlul filmului in romaneste, “loveless” in engleza. Nelyubov nu inseamna doar “neiubit”, ci s-ar traduce mai degraba printr-o actiune prin care, in loc de iubire, este pus altceva. Or despre acest altceva este vorba in film.
Se presupune ca un copil se naste urmare a dorintei si iubirii dintre parintii sai. Acest senariu are insa multe variatiuni. De pilda, copilul se naste la insistentele unuia dintre parteneri la care celalalt cedeaza, decizie regretata mai tarziu. Anii trec, copilul are acum 10-12 ani si parintii decid sa divorteze. Dar stim bine ca un divort nu e niciodata doar un divort. Un divort inseamna lepadarea mastilor si a sulimenirilor comportamentale pe care un cuplu le-a cultivat cu grija de-a lungul anilor. Inseamna reinvierea unor rani si conflicte interioare care nu mai reusesc sa stea sub obroc si nici sa mentina echilibrul psihic al protagonistilor. Inseamna iesirea la lumina a sentimentelor de repulsie, dispret si ura.
Cum ar putea un parinte sa-si urasca propriul copil? Zvyaghintsev exploreaza aceasta realitate dura si dureroasa precum si consecintele ei. Ura nu este un dat in sine, asa cum nici iubirea nu este. Ura este adesea rezultatul unui trecut dureros trait in abandon, abuz si suferinta psihica. Odata pusa in joc masinatia actionata de parghii inconstiente si foarte vechi asistam la un exercitiu introspectiv de disectie a unor trairi sufletesti intunecate si amenintatoare. Totul este amplificat de coloana sonora a lui Arvo Part, compozitorul specializat parca pe redarea acordurilor tenebrelor mintii umane.
Cititi si Despre copiii neiubiti ai mamelor cu rani narcisice
Tot filmul graviteaza in jurul unei singure intrebari: unde este copilul? Unde este copilul in tot acest scenariu jucat de parinti dupa forte psihice inconstiente si repetitive? Winnicott discuta despre importanta psihica uriasa a jocului “de-a v-ati ascunselea” in dezvoltarea emotionala a copilului si separarea de figura materna. Celebrul pediatru si psihanalist spunea ca, pentru un copil, sa se ascunda inseama o bucurie si o placere intensa pentru ca, undeva in el, stie ca va fi gasit de cel care il cauta. Pentru copil constituie o mare placere sa fie ascuns, dar aceasta se poate transforma in tragedie daca el nu este gasit. Tragedia de a nu fi gasit echivaleaza, pentru copil, cu moartea sa psihica.
Loveless este povestea unui esec parental, a unor lumi interioare saracite si pline de rani narcisice pe care, de pilda, personajul-mama incearca sa le oblojeasca prin selfie-urile pe care si le face in mod compulsiv. Loveless este rezultatul tragic al unor scenarii interioare inconstiente si repetitive, un film care ne aduce mai aproape de responsabilitatea pe care o au adultii de a se vindeca ei insisi sufleteste inainte de a decide sa aduca pe lume un copil.
Cititi si Copilul imaginat: cand conflictele inconstiente ale parintilor umbresc destinul copilului
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
