Criza politică pe care România o traversează în această perioadă surprinde anumite mișcări și tensiuni afective colective la care vă propun să reflectăm în continuare. Criza a început deja, evitarea ei nu mai este posibilă. Dincolo de sentimentele de furie, neputință, dezamăgire sau lehamite pe care le putem traversa ca cetățeni, important e să nu ne lăsăm pradă apatiei. Din punct de vedere afectiv, traversarea crizei înseamnă capacitatea de a crea un spațiu interior în care reflecția și elaborarea să devină posibile. Mecanismele psihice pe care climatul politic, social și economic (chiar și la nivel mondial) le suscită și le întrețin sunt regresive și fac parte dintr-un registru primar, arhaic, brut, neelaborat.
În primul rând, clivajul se radicalizează pe scena politică care este împărțită între figuri hiperidealizate și hiperdenigrate. Bolojan devine, pentru o parte a electoratului, reformatorul necesar, un ideal al austerității puternic (și foarte păgubos!) investită moral, iar pentru cealaltă parte, un obiect persecutor aproape caricatural. În oglindă, PSD este simultan demonizat, un trădător al intereselor populare și, paradoxal, investit cu o funcție salvatoare de stabilizare. Această oscilație indică o dificultate de a integra ambivalența care, pe scurt, înseamnă că același actor politic nu poate fi perceput ca fiind și constrâns, și responsabil, și oportunist în același timp.
Apoi, negarea apare în mai multe straturi. Pe de o parte, există o negare a continuității ideologice. Deși aparent există un consens în jurul unor politici de austeritate și neoliberalizare, discursul public rămâne prins în iluzia unor diferențe fundamentale între tabere. Pe de altă parte, există o negare a propriului interes. Segmente din clasa de mijloc susțin politici care le pot eroda poziția, într-un soi de autosabotare oarbă. Responsabil aici este mecanismul de identificare cu agresorul, reflectat de internalizarea discursului austerității ca necesitate morală. În acest sens, figura tehnocratului dur funcționează ca un Supraeu colectiv sever și punitiv, dar resimțit ca legitim și necesar.
Dezbinarea (fragmentarea) este efectul cumulativ resimțit în partide și, totodată, și în interiorul bazinelor electorale. USR și PNL își fracturează propriile narațiuni între idealuri reformiste și alianțe pragmatice. Între timp, ascensiunea AUR exploatează exact această incoerență, oferind un cadru mai simplu, lipsit de nuanțe, în alb și negru. AUR îndeplinește aici o dublă funcție, de agregator pentru afecte brute (furie, frustrare, resentiment) pe care restul sistemului nu le mai poate metaboliza și de propulsare și întreținere a acelorași afecte, în același timp.
PSD, aflat într-o aparentă dinamică a sacrificiului (fals sacrificiu, exact ca mamele narcisice care trâmbițează cu fiecare ocazie cum s-au sacrificat ele pentru odraslele lor), rămâne la guvernare doar ca o formă de compromis defensiv pentru menținerea accesului la putere. Când costul narcisic și electoral devine însă prea mare, se retrage și aruncă în aer echilibrul deja precar. Ceea ce, din nou, alimentează clivajul în societate și dezorganizarea internă.
În fine, reacțiile emoționale intense au părăsit de mult sfera politicului și au luat forma unor scenarii apocaliptice cu caracter moral și punitiv. Rațiunea capitulează astfel în fața afectelor primare neconținute și nedigerate, evacuate în spațiul public fără nici un filtru. De menționat aici și rolul președintelui care numai de mediator nu este, ci de resemnat infantilizat care, când nu transmite mesaje confuze, are o atitudine care te revoltă.
Eșuarea constituirii a ceea ce psihanaliza numește terț este responsabilă, în mare măsură, de criza în discuție. Terțul reprezintă acel spațiu psihic sau relațional care apare într-o relație originar diadică și care face posibilă gândirea, simbolizarea și negocierea diferențelor. Din punct de vedere social, el facilitează un cadru în care contradicțiile, nevoia de reformă pe de-o parte și cea de protecție socială, pe de alta, să poată coexista fără a fi evacuate. În absența unei astfel de funcții reglatoare, clivajele, dezbinarea și violența nu vor putea fi oprite.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
