Ce este un bebelus? Iata o intrebare la care vom propune cateva raspunsuri in articolul care urmeaza. Pana nu demult se considera ca un bebelus nu are o viata psihica proprie si ca singurele functii cu care se naste sunt cele legate de hranire si defecatie. Astazi cunoastem mult mai multe despre ce este un bebelus, despre faptul ca bebelusii incep sa aiba functionare psihica, chiar daca una rudimentara, inca inainte sa se nasca si ca un bebelus se defineste, in primul rand, in raport cu relatia pe care o are cu mama sau cu persoana de ingrijire. Multe dintre aceste realitati complexe au fost descoperite si aprofundate de psihanaliza, a carei preocupare constanta si energica pentru stadiile arhaice ale fiintei umane au adus lumina nu doar asupra raspunsului la intrebarea “ce este un bebelus”, dar si asupra studiului si intelegerii unor patologii severe precum psihozele, tulburarile de limita – borderline, sau tulburarile psihosomatice.
Aparitia unui bebelus aduce cu sine nu doar o noua viata pe cale sa inceapa, ci o intreaga tesatura ale altor vieti, fantasme, reverii, proiectii si asteptari transmise inter si transgenerational.
Ce este un bebelus? De la starea de neajutorare la formarea Eului
Prima stare in care se gaseste bebelusul odata cu venirea sa pe lume este una de neajutorare completa si dependenta totala. Aceasta stare antreneaza o comunicare fuzionala cu mama sa, comunicare ce asigura supravietuirea si cresterea sugarului. Principalele nevoi sunt acum cele legate de autoconservare. Hrana si procesul hranirii joaca un rol deosebit de important in aceasta faza incipienta a formarii Eului. Daca bebelusul este continut si acompaniat intr-o maniera adecvata de mama, el reuseste sa depaseasca aceasta stare fuzionala si sa inceapa sa-si formeze simtul realitatii in care exista o deliminara clara intre bebelus si mama, intre Eu si non-Eu. Se trece astfel la dobandirea perceptiei obiectului ca fiind unul separat de corpul bebelusului. In aceasta etapa nevoile narcisice si de protectie sunt predominante. Bebelusul este acum capabil sa o vada pe mama ca pe o fiinta separata de el, dar cu care se afla in continuare intr-o stare de dependenta. Principalele nevoi sunt nevoia de protectia si nevoia de comunicare. Este vorba, desigur, nu doar de comunicarea verbala dintre mama si bebelus, ci si de comunicarea inconstienta prin care mama reuseste sa se identifice cu bebelusul si bebelusul reuseste sa se identifice cu mama.
Urmeaza o etapa in care bebelusul devine tot mai constient de sine, in care poate sa se refere la sine spunand “Eu”, in care autonomia sa in raport cu figura materna creste in acelasi timp cu anxietatea de separare si in care incepe sa se contureze tot mai clar in psihicul sau imaginea unui al treilea, tatal. Sunt primele semne ale intrarii copilului in faza complexului Oedip.
Sa revenim acum la momentul in care bebelusul se naste. Freud a numit aceasta stare de dupa nastere o stare de completa neajutorare, de detresa. In acelasi timp, el este bombardat cu o serie de stimuli la care raspunde in mod reflex. Studiul acestei perioade a Eului arhaic ne face sa intelegem mai bine patologiile psihotice si de limita – borderline – in care apar disfunctionalitati importante in etapele primitive ale dezvoltarii psihice.
Starea de neajutorare completa si de dependenta absoluta fata de celalalt este supusa refularii primare. Adica nu ne vom aminti niciodata de aceste momente care apartin vietii intrautarine si vietii de dupa nastere. De asemenea, pe parcursul existentei proprii vom avea tendinta sa ne aparam in fata acestei stari de dezorganizare si neputinta pe care o vedem la bebelus in primele luni de viata.
Cititi aici despre spaima care ne otraveste
Ce este un bebelus? Despre copilul imaginar si preocuparea materna primara
Pentru a intelege ce se intampla in primele etape ale dezvoltarii psihicului copilului este nevoie sa amintim ca mama isi investeste copilul inca inainte ca acesta sa se nasca. Vorbim astfel despre existenta unui copil imaginar (Lebovici) care se refera la proiectiile, fantasmele, reveriile, mandatul transgenerational pe care mama le atribuie copilului, inca de cand acesta a fost conceput. Cand bebelusul se va naste si mama il va vedea pentru prima oara, imaginea copilului imaginar nu va fi disparut. Copilul va trai si va creste intr-o buna masura cu bagajul acestor proiectii materne si paterne. Totusi, in situatia in care mama este suficient de sanatoasa psihic, ea va reusi sa se acordeze afectiv nevoilor bebelusului ei real. Este vorba despre ceea ce pediatrul si psihanalistul D. Winnicott numea preocuparea materna primara si care se refera la identificarea mamei intr-un mod adecvat la nevoile bebelusului ei.
Cititi aici despre dorinta femeii de a avea un copil si despre cauzele psihice ale infertilitatii
O mama suficient de buna, asa cum a descris-o Winnicott, este o mama care acorda semnificatii gesturilor bebelusului ei, care pune in cuvinte aceste semnificatii si prin aceasta valideaza trairile bebelusului, este o mama care prin felul in care hraneste, ingrijeste si sustine bebelusul contribuie intr-un mod fundamental la formarea Eului bebelusului.
Ce se intampla cu un bebelus a carui mama esueaza in indeplinirea preocuparilor sale materne? Conceptul de “mama moarta” a lui André Green
Exista insa si situatia in care o mama, din diverse motive, esueaza in indeplinirea adecvata a responsabilitatilor sale materne. Este vorba, de pilda, despre mamele depresive care, desi fizic sunt prezente cu copilul lor, psihic sunt absente. In acest tablou relational, pulsiunea de moarte domina pulsiunea de viata. Din punct de vedere afectiv si psihic, aceste femei care nu reusesc sa se acordeze afectiv cu bebelusul lor intruchipeaza mama moarta, asa cum a conceptualizat-o André Green. Acestor mame le lipseste capacitatea de oglindire (Lacan) atat de importanta pentru formarea narcisis mului primar. Atunci cand un bebelus isi priveste mama, el o vede nu doar pe mama, ci si imaginea sa reflectata in ochii mamei. Prin intermediul identificarilor primare ale mamei cu bebelusul sau si ale bebelusului cu mama sa, ia nastere prima schita de Eu si sunt facuti primii pasi pentru dobandirea simtului realitatii.
Cititi despre felul in care depresia postpartum influenteaza reactia copilului la stres
Sa privim mai indeaproape acest fenomen extrem de complex si important. La inceputul vietii sale bebelusul traieste predominant intr-o stare vegetativa inconstienta. Acestei stari i se asociaza scurte momente de constienta care sunt legate de senzatia de foame. Cand ii este foame, bebelusul plange, tipa, ii transmite mamei ca este timpul sa fie hranit. Mama va veni in intampinarea acestei nevoi si va hrani copilul. Dupa acest moment, daca totul merge bine, copilul traieste o experienta de satisfacere. Pe baza acesteia el va putea ulterior sa halucineze sanul care il hraneste. Cu alte cuvinte, el va reusi sa tolereze pentru scurt timp absenta mamei, halucinand sanul care este asociat cu experienta de satisfacere. Acest proces este strans legat de sentimentul de omnipotenta al bebelusului (Winnicott) care ii da iluzia crearii sanului si a unei satisfactii in absenta obiectului. Daca mama este absenta fizic sau psihic prea mult timp, bebelusul va cadea intr-o pasivitate omnipotenta care va trezi in el angoase arhaice amenintatoare si care ii vor pune in primejdie supavietuirea si dezvoltarea psihica.
Ce este un bebelus? Constituirea Eului-piele
Prin ingrijirile pe care le ofera mama, prin gesturile sale de hranire, prin gandurile, afectele si sentimentele ei, prin interpretarea si felul in atribuie semnificatii comportamentului bebelusului, ea contribuie in mod fundamental la formarea unei functii a Eului deosebit de importanta, numita filtru de excitatie. Anzieu a numit acesta functie Eul-piele. Este vorba despre acea capacitate a Eului de a filtra, de a lua in interior ceea ce este bun si satisfacator si de a respinge ceea ce constituie o amenintare. Este vorba, de asemenea, despre o capacitate de continere a a afectelor si de o delimitare intre Eu si non-Eu. Filtrul de excitatie sau Eul-piele este cu atat mai important cu cat una dintre componentele sale este de limitare, ceea ce pune bazele constituirii si functionarii principiului realitatii. In patologiile in care Eul-piele este inexistent sau deteriorat, gaurit, individul va avea mari dificultati de a diferentia imaginarul de realitate, de a se apara impotriva angoaselor arhaice si de a mentine o distanta adecvata in relatiile cu ceilalti. Tendinta va fi fie spre fuziune, fie spre retragere autista.
Starea de neputinta a sugarului duce la dependenta sa totala fata de obiectul care indeplineste rolul de functie materna. Aici se pun bazele a ceea ce Freud numea masochism erogen primar in care exista o stare de neputinta, de pasivitate si de dependenta care duce la o fascinatie si deci, la o satisfactie dobandita in aceasta maniera. Intalnim acest mod de functionare in depresii, precum si in patologia mai accentuata a adolescentilor.
Cititi aici despre semnele suferintei psihice la bebelusi
Surse foto: https://goo.gl/images/DvTjhq, https://goo.gl/images/fj96Ea
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
