Identificarea partiala cu imaginea globala a obiectului. Cazul melancoliei
O alta modalitate de identificare a Eului cu un aspect partial al obiectului (pe langa identificarea cu trasatura obiectului sau cu imaginea totala a obiectului – isterie) priveste de aceasta data nu o trasatura, ci imaginea obiectului. Cu alte cuvinte, reprezentarea inconstienta a obiectului iubit, dorit si pierdut este o imagine. Or, eu disting doua feluri de imagini: sau ma identific – scriem la persoana I singular, ca si cum ar fi Eul inconstient cel care enunta si vorbeste – deci, sau ma identific cu aspectul-imagine globala a obiectului iubit, dorit si pierdut, sau ma identific cu aspectul-imagine locala a aceluiasi obiect.
Cel mai bun exemplu pentru primul caz – identificarea cu imaginea globala – este identificarea patologica din melancolie. Iata un anume copil al carui atasament puternic fata de o pisica a facut din aceasta insotitorul privilegiat in realitatea intima si cotidiana. Intr-o zi, baiatul afla de moartea tragica a animalului, iar o saptamana mai tarziu, spre mirarea generala, el are un comportament ciudat. Corpul sau adopta o aliura felina, lipaie, miauna si se deplaseaza ca o pisica. Aceasta este o forma de identificare clinica foarte importanta, pe care o reperam adesea in diverse sindromuri melancolice. Eul reproduce fidel contururile si miscarile aceluia care l-a parasit si se transforma in imaginea sa totala. Aceasta remarcabila suplete de a se imbraca in pielea celuilalt se explica cu usurinta: cauza este aici narcisismul. Imaginea obiectului iubit, dorit si pierdut pe care Eul trist il face acum al sau, este in realitate propria sa imagine pe care a investit-o ca fiind imaginea celuilalt. Eul nu regaseste alta piele decat aceea altadata iubita, pentru ca iubind-o el se reflecta in ea, si se iubeste pe el insusi. Daca baiatul melancolic o face astazi pe pisica, este pentru ca imaginea pisicii sale vii era deja propria-i imagine. Freud a stiut sa rezume narcisismul identificarii melancolice intr-o celebra si foarte frumoasa fraza: “Umbra obiectului recade peste Eu”. Umbra obiectului iubit, dorit si pierdut, imaginea sa si in aceeasi masura imaginea Eului recade peste Eu, il acopera si il risipeste.
Identificarea partiala cu imaginea locala a obiectului. Cazul isteriei
Aceasta modalitate identificatoare o regasim modificata in teoria lacaniana sub numele de IDENTIFICARE IMAGINARA. Eul opereaza o identificare cu imaginea celuilalt considerate numai in calitatea de a fi sexuata, sau, mai exact, cu imaginea partii sexuale a celuilalt, sau si mai corect inca – adoptand o expresie a lui K.Abraham -, cu imaginea locala a regiunii genitale a celuilalt. Aceasta expresie de “regiune genitala” este folosita de Abraham pentru a indica locul imaginar al sexului celuilalt, puternic investit de pacientii isterici, in detrimentul restului imaginii persoanei. Ca si cum subiectul isteric ar focaliza si precipita tot Eul sau asupra partilor genitale ale imaginii celuilalt, anuland restul imaginii.
Fragmente din Conceptele fundamentale ale psihanalizei de J.D. Nasio
Foto: Portrete de Michal Lukasiewicz
