Propun sa ne aplecam astazi asupra unui subiect dificil de gestionat atat pentru adulti cat si pentru copii: evenimentul sau experienta traumatica. Am avut ocazia sa observ diverse reactii pe care le-au avut copiii referitor la tragedia din clubul Colectiv. Un eveniment traumatic in care si-au pierdut viata cateva zeci de persoane, intens mediatizat si intens discutat, nu a putut trece neobservat. La gradinita sau la scoala, copiii au exprimat o preocupare devenita deja una de interes national. Daca unii copii mai mici exprimau teama, confuzie, sau neliniste generalizata, cei mai mari incercau sa faca fata discutiei despre o astfel de trauma facand glume. Sigur, era incercarea lor de a parea curajosi si poate ca nu foarte afectati de ceea ce se intamplase la Colectiv si despre care toata lumea vorbea cu ingrijorare. Reactiile au fost puternice in cazul tuturor, cu atat mai mult cu cat a fost vorba despre o experienta traumatica ale carei consecinte au insemnat, pentru unii, pierderea vietii.
Ce a facut totusi ca reactiile copiilor sa fie diferite? Si ce a facut ca reactiile adultilor insisi sa difere de la caz la caz? Este vorba de factorii care definesc o trauma. O trauma nu reprezinta un eveniment dezastruos in sine, ci modul in care facem noi fata unui astfel de eveniment. Unii dintre noi isi pierd apetitul alimentar, altii au insomnii, unii isi pierd interesul pentru activitati care inainte le faceau placere si devin nelinistiti, altii neaga ca au fost afectati si se comporta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Sunt reactii diferite pe care fiecare dintre noi le poate manifesta atunci cand trece printr-o experienta traumatica. Capacitatea de a depasi cu bine o trauma se numeste rezilienta. Este vorba despre capacitatea de a face fata unei experiente dureroase in care integritatea noastra fiziologica, psihologica si sociala nu este grav afectata. La celalalt capat, intensitatea cu care traim si reactionam in fata unui eveniment traumatic tine de factori biologici ereditari, de factori psihologici si de natura evenimentului in sine.
Trauma este legata de un proces care se intampla in timp. Pentru copii, experientele traumatice sunt date de abuzul fizic, emotional sau sexual, de divortul parintilor, de schimbarea locuintei sau a scolii etc. Un impact negativ emotional foarte puternic pentru copil il au abuzul si neglijenta din partea persoanelor apropiate. Astfel de experiente cu mare potential traumatic amprenteaza dezvoltarea armonioasa a copilului si pot produce rani care se vindeca foarte greu.
Sa presupunem ca un copil trece printr-o experienta cu potential traumatic. Cum il putem ajuta noi, adultii, sa faca fata momentelor dificil de gestionat si sa reuseasca, in final, sa o depaseasca? Propun cateva directii pe care le putem avea in vedere atunci cand vorbim cu copilul despre ceva ce produce multa durere psihica (si fizica) lui sau celor apropiati.
- Permite-i copilului sa vorbeasca despre experienta lui in legatura cu evenimentul
Asa cum spuneam mai sus, fiecare dintre noi reactioneaza diferit in fata unui eveniment. Acest lucru este valabil si in cazul copiilor. Le putem permite si oferi prilejul de a vorbi despre experienta lor interioara traita in legatura cu evenimentul cu potential traumatic. Ascultandu-l cu atentie, putem vedea si simti daca experienta s-a transformat intr-una traumatica pentru cel mic sau nu. Sigur, copilul se exprima foarte mult cu ajutorul corpului. Prin urmare, sa fim atenti la lucruri neobisnuite care se intampla in corpul copilului, in comportamentul lui si care ar putea vorbi despre o suferinta a celui mic pe care nu poate s-o exprime inca in cuvinte.
- Afla ceea ce copilul stie deja despre eveniment si completeaza informatiile pe un ton calm, folosind cuvinte simple
De multe ori, copiii afla despre eveniment inainte ca parintii sa le vorbeasca despre el. Fie de la televizor (in cazul unei tragedii nationale, de pilda), fie de la rude, fie de la prieteni, colegi sau cunoscuti. Permite-i copilului sa povesteasca el mai intai ceea ce stie sau a aflat. Incurajeaza-l sa vorbeasca despre ceea ce simte el in legatura cu ceea ce a aflat. Daca trebuie sa completezi informatiile, vorbeste-i copilului folosind cuvinte simple, pe care le poate intelege. Sigur, exista situatii foarte incarcate emotional si pentru parinti. De pilda, decesul cuiva drag, un divort, o boala grava etc. In aceste cazuri, e bine ca parintele sa nu incerce sa disimuleze sentimentele in fata copilului, ci sa-i vorbeasca acestuia deschis. In caz contrar, copilul va simti nelinistea sau durerea parintelui si, pentru ca nu i s-a vorbit despre ceea ce a provocat aceasta reactie in parintele lui, va simti confuzie, teama, vinovatie.
- Lasa-l pe copil sa umple golurile
Nu e nevoie sa-i dai copilului toate detaliile referitoare la experienta traumatica. El se va folosi de propria imaginatie pentru a umple golurile. In cazul in care gandurile si parerile lui nu-i produc mare anxietate, atunci nu este nevoie sa-l corectam.
- Reasigura-l de iubirea si protectia ta
Cand este vorba despre o trauma, copilul are nevoie sa fie reasigurat de iubirea si protectia parintilor. Asta inseamna sa le transmitem celor mici ca adultii din jurul lor ii protejeaza in situatii periculoase. E important ca atunci cand trece printr-o experienta dureroasa, copilul sa simta ca se poate sprijini pe un adult care sa-l asculte, sa-l inteleaga si sa-l ajute.
Sursa foto: Vice.com
