Pare că omului îi trebuie un șoc ca să înceapă să-și pună întrebări și să reflecteze mai serios. Sigur, altă reacție posibilă e disocierea, în care te faci că nu știi, că nu ți s-a întâmplat și tragi apa.
Situația cu investigația jurnalistică, foarte recentă, despre un guru al psihoterapiei românești, e groasă. Existența psihoterapeuților, autointitulați astfel, și care nu au certificare, care au relații sexuale cu pacienți, care fac abuz de putere sau de poziția cu care sunt investiți este ceva extrem de grav și de nociv nu doar pentru meserie, în sine, dar e ceva care erodează, uneori iremediabil, încrederea unor oameni care chiar ar avea nevoie de ajutor psihoterapeutic.
Dacă reușim să trecem de șoc și groază, descoperim că acte perverse din partea psihoterapeuților există încă de la începuturile descoperirii și instituirii, ca atare, a acestei meserii. Șarlatani, impostori, perverși, poate chiar psihopați sunt atrași de poziția pe care își imaginează că le-ar oferi-o titulatura de psihoterapeut.
De partea cealaltă, a pacientului, existența transferului (lucrul cu transferul fiind singurul capabil să aducă schimbare psihică!) poate însemna și existența unor sentimente față de terapeut care îl copleșesc și pe care, ani de zile, e posibil să nu le înțeleagă. Sentimente de iubire intensă, de îndrăgostire, sentimente de dispreț sau ostilitate furibundă față de terapeut, asta e ceva ce poate tulbura teribil sufletul pacientului. Pacientul nu știe de ce are aceste sentimente față de terapeut și nici cum să le gestioneze. Intră în responsabilitatea și atribuțiile terapeutului să identifice, să comunice și să lucreze toate aceste sentimente ale pacientului, adesea inconștiente sau nemanifestate direct mult timp. Să lucreze având în minte că toate aceste experiențe subiective ale pacientului nu sunt produse sau legate în mod direct de relația terapeutică, ci reprezintă ceva din lumea interioară a pacientului, ceva vechi ce iese la lumină în această relație.
Cu alte cuvinte, terapeutul trebuie să stăpânească bine nu doar partea tehnică a felului în care funcționează psihicul uman (mai ales cel inconștient!), ci să aibă capacitatea de a tolera o rană narcisică proprie dată de faptul că, în esență, terapeutul nu este buricul pământului, ci e cineva care se lasă “folosit”, în slujba pacientului. Iar asta nu e puțin lucru și ajunge imposibil de tolerat dacă terapeutul are zone narcisice oarbe sau dacă, prin munca lui, caută preponderent admirație sau propria reparație. În defavoarea, uneori chiar spre distrugerea pacientului.
Altfel, lăsând deoparte chestii flagrante precum abuzul sexual din partea terapeutului sau practica fără atestare de la Colegiul psihologilor, ce părere aveți despre terapeuți care își trimit inimioare și comentarii dulci cu pacienții pe rețelele sociale? De terapeuți care apar în emisiuni sau podcasturi moderate de înșiși pacienții lor unde își cântă osanale unul altuia vreme de 2 ore? De terapeuți care promovează cursuri sau activități ale pacienților lor? De pacienți care îi duc pe terapeuți cu mașina acasă sau fac cadouri foarte scumpe terapeutului? Și cel din urmă acceptă. Ce ziceți despre terapeuți care joacă fotbal cu pacienții, merg cu ei la cafele sau cer contacte de dentiști sau de instalatori de la propriii pacienți? Dar de pacienți ai căror terapeuți au relații personale cu rude apropiate sau prieteni ai pacientului? Ehehe, multe s-ar putea spune despre toate astea.
Un lucru e clar: regula abstinenței e de aur în această meserie. Nu doar că e de aur, dar, fără ea, nu există relație terapeutică. Poate exista o relație, dar nu se numește psihoterapie.
Iar dacă terapeuții sunt reticenți la a învăța despre regula abstinenței sau sunt reticenți în a o aplica pentru că, nu-i așa, Freud care a instituit această regulă e demodat, atunci poate că ar fi bine ca pacienții înșiși să se informeze bine despre ce înseamnă psihoterapia înainte de a alege, pe banii și sufletul lor, pe cineva care nu are nici o treabă cu această meserie.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
