Mă uitam deunăzi pe Instagram la o doamnă influencer care se filma în timp ce mergea spre sala de sport spunând că nu are nici un elan pentru antrenamentul din dimineața respectivă, dar că se vede nevoită să meargă pentru că are datoria să se păstreze sănătoasă pentru copilul ei de 2 ani și un pic. Două stories mai târziu o vedem pe mămica intens preocupată de binele copilului ei în sala de sport trăgând la fiare, cu un costum de firmă care îi pune foarte bine în evidență părțile pe care, nu-i așa, vrea să le păstreze sănătoase pentru copilul ei. Și pe care, desigur, trebuie să ni le arate și nouă. Altfel cum am putea aprecia efortul ei?! Mi-a trecut prin minte că “sănătatea” acelor părți ar fi mai de folos soțului decât copilului, apoi am recunoscut pentru mine că sunt invidioasă pe tipă și pe corpul ei atât de frumos lucrat.
Și totuși… pastila asta de realitate reflectă o mentalitate mai modernă a vechii și deja respingătoarei idei a “mamei care se sacrifică pentru copilul ei”.
Femeile educate, care au eventual și o carieră satisfăcătoare și o viață socială bogată, resping imaginea mamei care se sacrifică pentru copiii ei. Aceste femei puternice care adesea au fost crescute de mame casnice sau neîmplinite profesional și care au supt această idee de sacrificiu odată cu laptele matern, ajung, de fapt, să repete inconștient aceeași dinamică în raport cu copiii lor. Singura diferență este dată de ceea ce se înțelege prin cuvântul “sacrificiu”.
Mama modernă nu se mai sacrifică pentru copil alegând să rămână casnică și frustrată, mama modernă se sacrifică alegând să se mențină sănătoasă fizic și psihic, făcând terapie, mergând la cursuri de yoga și având mare grijă la alimentație. Nimic rău în asta. Rău devine atunci când aceste motivații sunt raționalizate de însăși existența copilului.
Întrebări cheie: de ce simți nevoia să justifici o dorință sau o năzuință pur personală? De ce nu poate fi asumată ca fiind a ta și doar a ta? De ce nu poți tolera în tine gândul că mergi la sală pentru că îți dorești un corp frumos și sănătos, sau pentru că vrei să fii atractivă, sau pentru că ai nevoie ca acest corp să arate fără cusur pentru a putea să vinzi femeilor care te urmăresc pe Instagram hainele firmelor de lux pe care le promovezi? Pentru că, poate, dacă ai gândi astfel, te-ai simți o mamă denaturată? O mamă care “nu se sacrifică suficient”, căreia nu îi pasă de copil? Nu ai putea tolera vinovăția? Iată alianțele inconștiente la lucru, ale mămicii moderne în relație cu propria mamă și cu propria feminitate, dar care nu au nici o legătură cu copilul ei real. Exact în același fel în care nici așa-zisele sacrificii ale mamei ei nu au avut legătură cu ea, dar care au împovărat-o toată viața.
Când în mintea mamei starea ei fizică sau psihică e asociată conștient sau inconștient cu copilul, în mod automat, îl va împovăra pe copil cu o datorie imposibilă. Când mama spune că ea merge la sală pentru că are nevoie să fie sănătoasă pentru copilul ei, ceea ce ia copilul în interiorul lui este faptul că el este cel responsabil și este de datoria lui starea mamei. Sunt aceleași sentimente pe care le are această mămică în relație cu propria mamă în care s-a simțit responsabilă și datoare să o facă pe mama să se simtă bine pentru că, nu-i așa, “ea s-a sacrificat pentru mine”. Aceeași atitudine inconștientă o transmite mai departe, copilului ei.
E trist cum toate “povețele” astea de dezvoltare personală care au sufocat omul modern pot sta chiar în slujba perpetuării acelorași dinamici inconștiente patologice pe care aparent încearcă să le combată. Acest imperativ “fii bine cu tine!”, sau “mama are nevoie să fie bine cu ea însăși și astfel copilul va fi bine” se pot transforma în niște lozinci care stau în slujba narcisismului patologic și care se opun creșterii și îngrijirii unei relații de iubire.
