Nu știu cum s-o spun altfel, dar mie mi se pare evidentă legătura dintre cenzurarea tot mai înverșunată a cărților pentru copii catalogate drept incorecte politic și forța tot mai tulburătoare a autodistructivității pe care acești copii o manifestă, începând cu pubertatea. Scuipăm în sân și ne facem cruci când vine vorba să-i citim copilului nostru despre baba care-și bătea găina ca să facă ouă sau despre maștera care căuta să-și omoare fiica vitregă prin otrăvire. De Baba Dochia care o ura de moarte pe noră-sa și de noră care uneltea împotriva soacră-sii ce să mai zicem, să rămână închisă pe vecie în cufărul cu basme învechite și demodate! Agresivitate, violență, invidie, fantezii de ucidere, doamne-ferește, cum să expui copilul de 4-5 ani la așa ceva?!
Nu, noi ne protejăm copiii. Și cenzurăm. Noi am evoluat și proiectăm asupra copiilor noștri un angelism care nu poate fi pătat cu astfel de lecturi. Cumpărăm cu nesaț noul tip de literatură pentru copii, cumințică, incluzivă, cu accent pe exprimarea emoțiilor și, mai ales, pe gestionarea lor. Scuzați-mă, plictisitor!
Între timp, acești copii “neîntinați” nu mai au nici un mijloc de a sublima aceste emoții și fantasme care sălășluiesc în ei încă de când sugeau la țâță (pentru că, da, ele se află în noi toți de la început): agresivitate, lăcomie, invidie, rivalitate, fantasme de înlăturare și ucidere, egoism și distructivitate. Ei rămân singuri, înlăuntrul lor, cu toate acestea. Pentru că rama care să conțină și să înscrie toate aceste trăiri într-un firesc al experienței subiective umane nu mai există sau e extrem de cenzurată. Astfel, aceste afecte și scenarii rămân în interior unde mistuie și devorează. Urmările încep să apară pe la pubertate unde părinții înnebuniți nu înțeleg cum copilul lor se gândește la moarte și sinucidere sau are izbucniri bruște de furie și violență asupra vreunui coleg sau animal.
De-aici, tăvălugul. Copiilor cărora nu li se permite să elaboreze părțile întunecate din ei prin joc (liber, nu dirijat!), lectură, pictură, sport sau orice alte manifestări artistice, vor fi condamnați să trăiască înlăuntrul lor cu o violență fără nume și fără sens. Iar asta va duce, negreșit, la distrugere. Sau la autodistrugere.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
