Psihanaliza intre metoda de cercetare a proceselor psihice, teorie a aparatului psihic si psihoterapie
Psihanaliza a luat nastere odata cu cercetarea inconstientului si elaborarea de catre Sigmund Freud a teoriilor despre procesele psihice inconstiente. Prin urmare, inca de la inceputurile sale, in sec. XX, psihanaliza a presupus o metoda de cercetare a psihicului uman bazata pe intelegerea reprezentarilor si semnificatiilor ascunse vietii constiente. Freud a fost cel care a creat o teorie complexa despre aparatul psihic uman si despre felul in care functioneaza inconstientul, plecand de la interpretarea unor vise si gasirea semnificatiilor actelor ratate. Desigur, psihanaliza s-a dezvoltat mult intre timp, insa contributiile lui Freud au ramas vii si esentiale pentru gandirea psihanalitica de astazi.
Alaturi de interesul psihanalizei de a cerceta psihicul uman, se afla si componenta sa terapeutica. Astfel, psihanaliza s-a dezvoltat ca terapie, “terapia prin cuvant” – asa cum o numea Freud, a starilor psihopatologice care produc suferinta si il impiedica pe individ sa se dezvolte optim. Astazi, cura psihanalitica clasica, precum si psihoterapia psihanalitica sau psihoterapiile psihodinamice folosesc gandirea psihanalitica in lucrul terapeutic cu pacientii. Unul dintre scopurile terapiei este diminuarea suferintei psihice si dobandirea unei mai bune functionari in relatie cu sine si in relatie cu ceilalti.
Psihanaliza Bucuresti si psihoterapie psihanalitica in Bucuresti
Psihanaliza: pentru cine este potrivita si care sunt obiectivele terapiei?
Se considera adesea ca psihanaliza este potrivita doar pentru un numar restrans de persoane. Exista ideea preconceputa ca o psihanaliza sau o psihoterapie psihanalitica se adreseaza doar intelectualilor sau oamenilor cu o inteligenta superioara. De fapt, psihanaliza se adreseaza oricarei persoane care cere ajuto rul psihanalistului terapeut si care este suficient de determinata sa se angajeze in procesul terapeutic. Aceasta inseamna sa dispuna de resurse afective, de timp si de resurse financiare asa incat sa poata fi instituit cadrul terapeutic. Pshanalistul sau psihoterapeutul de orientare psihanalitica lucreaza cu adulti, copii, adolescenti, familii, individual sau in grupuri.
Psihanaliza presupune un proces de lunga durata deoarece urmareste dezvoltarea unitara si integrala a unei persoane, si nu doar dizolvarea unui simptom. Desigur, exista multi pacienti care vin la psihanalist din cauza suferintei psihice si a invalidarii de catre aceasta a unor aspecte ale vietii lor. Ameliorarea simptomului reprezinta pentru ei o urgenta si obiectivul principal al terapiei. Psihanaliza insa are respect pentru simptom si nu urmareste cu orice pret inlaturarea acestuia. Simptomul reprezinta un compromis la care psihicul uman ajunge, in anumite situatii, pentru pastrarea echilibrului. De multe ori insa, simptomul ajunge sa deranjeze sau chiar sa invalideze aspecte importante din viata unei persoane. Acesta este, de regula, momentul in care decide sa caute ajutor psihoterapeutic. Simptomul reprezinta un semnal de alarma, un strigat de ajutor, vizibil si constientizabil ale carui cauze sunt inca inaccesibile constientului persoanei. Or psihanaliza vizeaza tocmai atingerea si elaborarea acestor cauze care au produs simptomul si, deci, suferinta.
Cititi si Psihoterapie sau alegere a nefericirii
Exista psihoterapii, cele cognitiv-comportamentale in principal, care isi centreaza intreg procesul terapeutic pe inlaturarea simptomului. Chiar daca un simptom a fost dizolvat dar fara a se ajunge la cauzele si dinamicile inconstiente care l-au produs, este foarte probabil ca simptomul initial sa se transforme intr-un altul. Astfel, exista situatii in care, de pilda, o fobie de ace, de serpi sau spatii inchise sa fie inlocuita de insomnie sau atacuri de panica. Psihanaliza considera ca, in decursul procesului terapeutic, simptomul va disparea complet atunci cand nu va mai fi nevoie de el. Cu alte cuvinte, cand persoana va ajunge sa elaboreze experientele interioare in asa fel incat sa ajunga la echilibru, simptomul isi va fi pierdut utilitatea.
Obiective intr-o cura psihanalitica
Psihanaliza, in aspectul ei terapeutic, are niste obiective care vizeaza dezvoltarea unitara si integrala a celui care vine la psihanalist. Pe langa ameliorarea simptomului si reducerea suferintei psihice, psihanaliza ajuta la:
- dezvoltarea, unificarea si intarirea sentimentului de identitate;
- dezvoltarea insigh-ului, adica a capacitatii de a dezvolta o intelegere profunda si conforma unei situatii privind realitatea interioara sau exterioara; acel numit “aha moment”;
- explorarea si aflarea unor mecanisme de aparare mai adecvate in fata situatiilor dificile de viata;
- cresterea stimei de sine;
- cresterea capacitatii de a iubi, de a munci si de a se juca;
- dobandirea sentimentului de bine si de implinire cu sine si cu ceilalti.
Psihanaliza si gandirea psihanalitica: exemplul unei paciente care sufera de obezitate
Spre exemplificarea celor de mai sus, voi prezenta o vinieta clinica a psihanalistei Nancy Mc. Williams din Psychoanalitic Case Formulation pentru a intelege mai bine felul in care se gandeste psihanalitic un caz. Este vorba despre o pacienta aflata la varsta adulta care sufera de obezitate. Este o conditie pe care a dobandit-o inca din adolescenta si care ii produce mult discomfort si suferinta psihica. Obezitatea se asocia, in cazul ei, cu o stima de sine scazuta, depresie si anxietate. Pe parcursul tratamentului psihanalitic a ajuns la semnificatii inconstiente adanci, a explorat situatii traumatice din copilaria timpurie care au dus-o catre starea ei actuala si a reusit sa dobandeasca o mai buna intelegere despre sine si o autonomie mai ferma in raport cu obiceiurile alimentare.
Simptomul pacientei are un istoric vechi. Inca de cand era foarte mica, mama ei ii punea in fata farfuria cu mancare spunandu-i ca trebuie sa manance tot. Daca pacienta nu reusea sa termine din farfurie, aceasta ii era luata din fata si pana la urmatoarea masa nu mai primea nimic de mancare. Ea a invatat astfel ca trebuie sa manance imediat tot ce are in fata pentru ca mai tarziu hrana nu va mai fi disponibila. Apoi, se gandea ca faptul de a nu termina totul din farfurie va trezi reprosurile mamei. Mai tarziu, mancatul compulsiv a devenit un mijloc de a face fata sentimentelor depresive, anxietatii si singuratatii.
Cititi si Imi doresc un copil: psihanaliza maternitatii si cauze psihice ale infertilitatii
Pacienta avea o bunica supraponderala pe care o iubea si o stima mult. In viziunea ei, bunica era cea care purta toate calitatile pozitive, pe cand mama ei era vazuta ca avand doar atribute negative. Astfel, obezitatea pacientei semnifica si o identificare cu bunica prin care calitatile celei din urma ii erau atribuite ei si astfel va putea tine departe aspectele negative ale mamei sale. La nivel relational, pacienta inca traia intr-o stare posttraumatica in care ceilalti sunt vazuti intruzivi si potentiali molestatori.
Tatal pacientei murise de cancer. Inainte de a se stinge, acesta pierduse mult in greutate. Atunci cand pacienta reusea sa piarda cateva kilograme devenea ingrozita ca ar putea muri ca tatal ei.
Iata cateva din semnificatiile inconstiente pe care pacienta le-a gasit, cu ajutorul terapeutului psihanalist, pentru suferinta sa. Propria psihoterapie a ajutat-o sa inteleaga si sa elaboreze experiente timpurii de viata dureroase, sa le dea un sens si sa le integreze. Sa devina mai constienta despre legatura dintre starea ei afectiva si obiceiurile legate de hranire.
Este doar un exemplu al felului dinamic in care psihanaliza vede si gandeste despre un pacient. Fiecare experienta este insa unica, fiecare pacient are de spus o poveste singulara, cu trairi si semnificatii particulare.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
