Imi doresc un copil: despre dorinta constienta si… inconstienta de a avea un copil
A da nastere unui copil reprezinta un moment de o mare importanta pentru un cuplu ajuns la maturitate fizica si psihica. Desi nasterea unui copil este, in aparenta, un lucru obisnuit, normal, implicatiile psihice ale acestui fenomen sunt foarte adanci si nuantate si dau seama de reprezentari inconstiente care se afla in legatura directa cu dorinta de a avea un copil. Aceste reprezentari inconstiente sunt cu atat mai putin vizibile in societatea moderna, cu cat se promoveaza ideea controlului total si constient al conceptiei si nasterii. Sentimentul de control constient si complet al procesului de reproducere duce, pe de-o parte, la ideea ca o femeie poate astepta oricat doreste pana la momentul pe care il crede optim pentru a avea un copil. Pe de alta parte, daca rezultatele nu sunt conforme cu asteptarile programate si calculate, femeia risca sa devina foarte angoasata. In aceasta situatie, ceea ce se numeste “calcul inconstient” ia locul calculului constient, in ciuda negarii contributiei pe care o are inconstientul in procesul de reproducere.
Proiectul comun al unui cuplu de a avea un copil se bazeaza pe o dorinta constienta care, la randul ei, se sprijina pe reprezentari inconstiente care vor determina, in final, succesul sau esecul implinirii acestui proiect. La inceput, copilul este imaginar. Pana la nasterea propriu-zisa, atat viitoarea mama cat si viitorul tata vor construi in mintea lor imaginea dorita a copilului. Vor proiecta asupra acestui copil nenascut inca propriile aspiratii si propriile visuri. Copilul imaginar este acela despre care se presupune ca va repara, va implini si va aduce satisfactie in familia sa. Investirile narcisice ale parintilor vor marca profund primele reprezentari asupra copilului. Dupa nastere, proiectiile parintilor asupra celui mic se vor constitui in scenarii ale parentalitatii care, daca nu vor fi rigide si vor fi suficient de permeabile, vor permite cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului.
Dorinta de copil a femeii izvoraste din perioada oedipiana. Freud spune ca aceasta dorinta infantila isi cauta implinirea, la varsta maturitatii sexuale, in dorinta de a avea un copil. Altfel spus, dorinta de a ramane insarcinata si de a avea un copil semnifica o dorinta oedipiana incestuasa care a fost refulata, dar a carei reprezentare face parte din investitia psihica inconstienta pe care viitorul parinte o face asupra propriului copil.
Imi doresc un copil dar nu il pot avea: despre rani transgenerationale si vicisitudinile identificarii cu imaginea materna
Maternitatea implica, in acelasi timp, o identificare cu imaginea materna. O relatie suficient de buna cu propria mama va permite o inscriere transgenerationala reusita in tabloul extins al familiei a copilului pe cale sa se nasca. In schimb, sentimentele negative fata de propria mama vor duce adesea la imposibilitatea de a avea un copil si reprezinta dificultati traduse fie prin infertilitate, fie prin avorturi spontane multiple. Avortul, spune Bydlowski, semnifica adesea uciderea mamei in interiorul propriului corp.
Inscrise intr-o ura materna declarata, unele femei prefera mai degraba sa avorteze, mai mult, unele sa se mutileze, decat sa lase sa se instaleze in raport cu propria mama o datorie pe care ar trebui sa o recunoasca… sau este vorba de a recunoaste ca primul copil a fost dorit de la mama sa? Un prim avort poate fi pretul de sange ce trebuie varsat pentru a deveni femeie si mama ea insasi. (Psihanaliza maternitatii, Monique Bydlowski, Editura Trei, 1998)
Exista si situatia in care dupa ce da nastere unui copil, femeia i-l incredinteaza mamei sale pentru crestere.
Modalitatile in care se raporteaza femeia care a nascut in relatie cu mama sa scot la lumina reprezentari inconstiente si datorii care se infaptuiesc odata cu nasterea copilului. Pentru a-i permite mamei sa o ajute cu cresterea copilului e nevoie ca femeia sa fi pastrat o imagine suficient de idealizata a mamei. Este vorba despre o idealizare care sa dizolve eventualele conflicte oedipiene nerezolvate intre mama si fiica si care sa redea increderea celei din urma in rolul benefic pe care il poate aduce viitoarea bunica materna in cadrul filiatiei.
Cititi si Psihanaliza si gandirea psihanalitica in psihoterapie
Vedem asadar cum dorinta de copil se inscrie fie intr-un registru oedipian dominant, fie intr-un registru narcisic.
Dorinta de a avea un copil presupune desfasurarea unui proces de doliu
“Imi doresc un copil” are legatura cu implinirea unei dorinte care atrage dupa sine si un sentiment de pierdere. Aceasta dorinta antreneaza, de asemenea, un proces de doliu dupa experientele si dorintele infantile si inscrierea femeii intr-o veriga evolutiva care sa asigure continuitatea. In acelasi timp, odata cu dorinta de a naste un copil, femeia accepta propria imbatranire, apoi propriul sfarsit al vietii. Maternitatea presupune constientizarea maturizarii si apoi a imbatranirii propriului corp. Refuzul constient sau inconstient al unor femei de a da nastere unui copil inseamna, din acest punct de vedere, refuzul de a accepta maturizarea si imbatranirea corpului. Dorinta asociata acestui refuz este aceea de a avea un corp vesnic tanar, nesupus alteritatii si nici imbatranirii sau mortii.
Imi doresc un copil! Chiar imi doresc un copil? Despre negarea ambivalentei si infertilitate
Dorintei de a avea un copil i se asociaza, intotdeauna, dorinta de a nu-l avea. Este vorba despre ambivalenta care da seama de prezenta, in acelasi timp, a iubirii si a urii. Chiar daca dorinta constienta de a avea un copil este foarte puternica si cineva spune cu toata inima “imi doresc un copil”, o femeie poate avea sentimente inconstiente ostile care nu sunt recunoscute niciodata. Dorinta de moarte normala la adresa persoanelor iubite tinde sa fie refulata. Astfel, dorintele de moarte se pot transforma fie in idealizarea excesiva a copilului, fie in adoptarea unei conduite de supraprotectie la adresa acestuia. Mama devine foarte anxioasa si traieste cu sentimentul foarte chinuitor ca se poate intampla ceva rau copilului. De fapt, ea proiecteaza propriile impulsuri ostile intr-o lume exterioara deloc prietenoasa si foarte primejdioasa. Atat idealizarea excesiva, cat si supraprotectia au drept scop negarea sentimentelor ostile ale mamei traite in relatia cu copilul. Impulsurile distructive si negarea ambivalentei pot duce la infertilitate, in ciuda dorintei puternice constiente a unei femei de a avea un copil. De aceea, este cu atat mai importanta recunoasterea ambivalentei si acceptarea ei, cu cat intricarea iubirii si a urii este normala la fiecare persoana.
Am vazut asadar cum se naste dorinta constienta si inconstienta de copil la femeie, precum si cateva dintre cauzele psihice ale infertilitatii. Dincolo de dorinta constienta a unei femei de a avea un copil, exista situatii in care aceasta dorinta nu se infaptuieste. Psihoterapia psihanalitica poate fi de un real ajutor in aceste cazuri, sustinand parcursul adesea dificil si dureros al unei femei pe cale sa devina mama.
Imi puteti scrie folosind formularul de mai jos:
Error: Contact form not found.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
