Insomnia, tulburarea de somn in care nu poti adormi, dar nici nu te poti trezi
Insomnia este una din tulburarile des intalnite pentru care o persoana decide sa inceapa o psihoterapie. Insomnia este o tulburare a somnului care se caracterizeaza prin dificultati de adormire, prin treziri bruste dintr-un somn agitat fara posibilitatea de a adormi din nou sau prin trezirea frecventa dimineata inaintea de ora stabilita. Adesea insomnia este asociata cu stari de depresie si anxietate, precum si cu iritabilitate, lipsa de concentrare si oboseala pe parcursul zilei. Incapacitatea de a adormi sau de a avea un somn profund si odihnitor este ceea ce face insomnia o afectiune care provoaca mare disconfort psihic si fizic si care afecteaza intr-o masura importanta capacitatea persoanei de a se bucura si de a munci.
Insomnia se defineste prin acea stare paradoxala in care nici nu poti adormi, dar nici nu te poti trezi. Persoana experimenteaza o senzatie de irealitate sau la granita dintre real si ireal, in care, in cazul insomniei cronice, traieste o stare de depersonalizare ca si cum nu s-ar afla in propriul corp sau ca si cum ar fi un observator pasiv al propriei vieti. Totul devine incetosat, totul devine greoi, greu de controlat si excesiv de obositor.
Daca excludem cauzele fiziologice ale insomniei gasim ca insomnia ascunde cauze psihologice, de cele mai multe ori inconstiente. Din acest punct de vedere, insomnia se prezinta ca un simptom ale carui cauze se cer intelese si a carui semnificatie o putem gasi intr-o psihoterapie psihanalitica sau psihanaliza. Semnificatia si sensul simptomului constientizate contribuie la dizolvarea lui si, deci, la vindecare. Acest proces este unul complex si sunt antrenate mecanisme psihice foarte fine, necesitand din partea pacientului un angajament uneori de lunga durata in psihoterapie.
Insomnia, cosmarurile si pavorul nocturn
Daca mai sus am definit insomnia, acum vom explora si alte tulburari de somn. Este cunoscut faptul ca somnul este asociat cu capacitatea de a visa. Visele, uneori amintite la trezire alteori nu, reprezinta o modalitate prin care este posibila efectuarea un travaliu psihic inconstient care duce la crestere psihologica. O persoana care este incapabila sa viseze (nu includem aici persoanele care nu isi amintesc visele si, prin urmare, traiesc cu impresia ca nu viseaza) este o persoana pe care o putem include in spectrul psihopatologiei.
Cosmarurile sunt acele vise numite “urate” care trezeste persoana din somn intr-o mare agitatie si avand un sentiment de groaza. Atunci cand ne trezim dintr-un cosmar, de cele mai multe ori ne amintim continutul lui si suntem capabili sa diferentiem intre starea de veghe si cea de somn, intre realitatea interna de care tine ceea ce am visat si realitatea externa in care ne trezim. Totodata, la trezirea dintr-un cosmar, suntem capabili sa vorbim despre el, adica sa elaboram si sa semnificam experienta traita in somn, chiar daca ea este una de intensitate emotionala puternica. Un copil care are un cosmar si se trezeste il cauta pe parintele care il linisteste si este capabil, chiar daca uneori acest lucru se realizeaza mai dificil, sa se reintoarca la culcare si sa readoarma. Cosmarurile exprima o experienta a visarii asociata cu frica, spaima, teroarea. Cu toate acestea, cosmarurile pot fi intelese si semnificate si ele indeplinesc cu succes rolul de travaliu psihic, adica de elaborare a experientei interne a fiecaruia dintre noi.
Cititi si Viata continua in vise
Pavorul nocturn este acea tulburare de somn caracterizata prin trezirea brusca intr-o stare de mare groaza care nu poate fi diminuata, nici amintita. Un copil care sufera pavor nocturn se trezeste din somn si incepe sa planga puternic, transmitand parintilor ca se afla intr-o stare de anxietate extrema. Parintii incerca sa-l linisteasca, insa copilul pare ca nu ii asculta si ca nu ii recunoaste. El pare ca, de fapt, nici nu s-a trezit. La un moment dat, pare sa se linisteasca si readoarme. Dimineata nu isi aminteste nimic despre momentele din timpul noptii sau are amintiri vagi despre o senzatie de disconfort puternic sau de spaima. Psihanalistul Th. Ogden descrie pavorul nocturn ca un vis nevisat.
In termenii lui Bion, pavorurile nocturne sunt constituite din impresii senzoriale brute, neprelucrate legate de experiente emotionale (elemente beta), care nu pot fi legate in procesul de visare, gandire sau amintire. Un copil care are un pavor nocturn se poate trezi cu adevarat din somn numai cand este capabil sa viseze visul lui nevisat. (Arta psihanalizei, Thomas H. Ogden, Editura Insight, 2005)
Un pavor nocturn nu este, asadar, un vis. El nu poate genera continuturi necesare formarii visului. In pavorul nocturn nu este efectuat un travaliu psihic inconstient al experientei emotionale. Prin urmare, este vorba despre un blocaj si despre o incapacitare a cursului dezvoltarii psihice.
Insomnia si psihoterapia psihanalitica: cum vede si cum lucreaza psihoterapeutul psihanalist cu pacientii care sufera tulburari de somn
Unii pacienti cauta ajutorul psihoterapeutului pentru ca sufera de insomnie. Ei sufera de pe urma incapacitatii de a adormi si, prin urmare, de a visa. Altfel spus, o parte din durerea emotionala provocata de simptomul invalidant al insomniei vine din blocajul sau diminuarea capacitatii de a efectua un travaliu psihic inconstient necesar elaborarii experientelor emotionale. O alta cauza este data de frica inconstienta pe care persoana o atribuie starii de somn in care nu se mai afla in control si, in care, continuturi deosebit de anxietante pot izbucni sub forma cosmarurilor sau a starilor psihosomatice de panica resimtite in timpul somnului.
Alte persoane ajung in psihoterapie pentru ca sufera de pe urma cosmarurilor. Ceea ce viseaza este atat de inspaimantator incat blocheaza, pentru o vreme, capacitatea persoanei de a elabora si de a da un sens continutului visului.
El, pacientul, are nevoie de mintea unei alte persoane – de “cineva obisnuit cu noaptea” – care sa-l ajute sa viseze aspectul care a ramas sa fie visat din cosmarul lui. (Arta psihanalizei, Thomas H. Ogden, Editura Insight, 2005)
In sfarsit, cei care sufera de pavor nocturn ajung in psihoterapie sau psihanaliza pentru a reusi, cu ajutorul terapeutului sau al psihanalistului, sa ajunga sa viseze experienta lor emotionala care nu a putut fi visata.
Visele nevisate ale acestor pacienti persista neschimbate “ca niste buzunare clivate (sectoare largi) ale psihozei (Bion, 1962a)” sau ca niste aspecte ale personalitatii in care experienta este exclusa de la elaborarea psihica.
Aceste mecanisme care includ forcluderea si clivajul sunt intalnite in tulburarile psihosomatice, perversiunile grave, formele autiste si schizofrenie.
Cititi si Psihanaliza si gandirea psihanalitica in psihoterapie
Psihanaliza si visarea viselor nevisate si nevisabile
Inchei acest articol citand din lucrarea psihanalistului Thomas Ogden referitoare la travaliul dintr-o cura psihanalitica al terapeutului si al pacientului deopotriva, travaliu de redobandire a capacitatii pacientului de a adormi, de a dormi si de a visa.
O persoana consulta un psihanalist pentru ca se afla intr-o stare de durere emotionala pe care, fara sa stie de ce, este fie incapabila sa o viseze (este incapabila sa faca un travaliu psihic inconstient), fie este atat de perturbata de ceea ce viseaza incat visarea este intrerupta. In masura in care este incapabil sa viseze propria experienta emotionala, individul nu va putea sa se schimbe, sa creasca sau sa devina altceva decat a fost. Pacientul si analistul se angajeaza intr-un experiment definit de contextul psihanalitic care este construit sa genereze conditiile in care analizandul, cu participarea analistului, poate sa devina mai capabil sa-si viseze visele intrerupte si nevisate.
(…)
In cursul participarii la visarea viselor nevisate si intrerupte ale pacientului, analistul ajunge sa cunoasca pacientul intr-un mod si la o profunzime care ii permit sa-i spuna acestuia ceva ce este adevarat pentru experienta emotionala constienta si inconstienta care are loc in relatia analitica din acel moment. Ce spune psihanalistul poate fi utilizabil de catre pacient in scopul unui travaliu psihic constient si inconstient, de exemplu pentru a-si visa propria experienta si, prin asta, pentru a se visa cat mai complet in propria existenta. (Arta psihanalizei, Thomas H. Ogden, Editura Insight, Bucuresti 2005)
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
