Felul in care intelegem iubirea a fost deturnat si pacalit de primele sale momente deruntant de miscatoare. Le-am ingaduit povestilor noastre de iubire sa se incheie mult prea devreme. Se pare ca stim mult prea mult despre felul cum incepe iubirea si nesabuit de putin despre cum ar putea sa continue.
Acesta este firul rosu pe care Alain de Botton il urmareste in cartea sa Ce se intampla in iubire (Humanitas, 2017). O carte despre metamorfozarea iubirii intr-o relatie de cuplu, despre procesul de crestere si de maturizare al vietii in doi. Despre frustrarea si suferinta implicite pe care le provoaca maturizarea in sine. Despre drumul anevoios care incepe cu idealizarea necesara indragostirii, trece apoi prin dezidealizarea specifica momentelor de cumpana ca sa ajunga, in cele din urma, la ceea ce psihanalistul Bion numea “a invata din experienta”. Adica a utiliza experienta emotionala personala si pe cea de cuplu intr-un mod care sa duca la invatare si crestere. Dupa acest lung drum si dificil al autocunoasterii, intalnesti maturitatea. Iar maturitatea incepe, avertizeaza naratorul,
de la capacitatea de a ne constientiza si de-a ne recunoaste, la momentul potrivit si fara replieri vinovate, propria nebunie. Daca nu suntem aproape tot timpul profund jenati de cine suntem, calatoria spre autocunoastere inca n-a inceput.
Ce se intampla in iubire descrie povestea intalnirii dintre doi oameni, un barbat si o femeie care aleg sa-si petreaca restul zilelor unul cu celalalt. Cartea incepe, propriu-zis, dupa ce faza de fluturi in stomac isi pierde din intensitate. Abia ceea ce urmeaza dupa aceasta faza este cu adevarat important pentru ca, a face fata realitatii, implicit a face fata realitatii in doi, reprezinta un deziderat greu de atins. Cu atat mai greu cu cat dinamica inconstienta dintre cei doi se va intensifica si va scoate la lumina conflicte launtrice adanci, inca neconstientizate si care, prin modalitatea lor de a se manifesta, au tendinta mai degraba sa-i dezbine pe cei doi in loc sa-i uneasca si sa le statorniceasca relatia. Ce se intampla in iubire ? Pe scurt:
El si Kirsten se vor casatori, vor suferi, isi vor face adeseori griji in privinta banilor, li se va naste mai intai o fata, apoi un baiat, unul din ei va avea o aventura, vor exista perioade de plictiseala, uneori le va veni sa se omoare unul pe celalalt si, in cateva randuri, sa se sinucida. Abia asta va fi adevarata poveste de iubire.
Cruda banalitate a realitatii si dezamagirea ultima a don juanilor. Exercitiul de reflectie pe care il propune Alain de Botton se aseamana, intr-o masura, interventiilor si interpretarilor psihoterapeutului in cadrul unei psihoterapii dinamice (psihanaliza). Cu aceasta proiectie in minte am citit numeroasele pasaje scrise cu italice care vin ca un fel de comentarii lamuritoare asupra povestii in sine. Multe dintre ele recurg la generalizare, dar, de foarte multe ori, ele incarneaza o voce nevazuta care interpreteaza ceea ce se ascunde in spatele comportamentelor protagonistilor. De pilda, asa cum psihanaliza ne dezvaluie inca de la inceputurile ei, prin vocea lui Freud,
Credem ca lucrul pe care-l cautam in dragoste este fericirea, cand de fapt ceea ce cautam e familiaritatea. Ne straduim sa recream, inlauntrul relatiilor noastre adulte, exact sentimentele pe care le stiam atat de bine in copilarie si care se limitau rareori la tandrete si grija. Iubirea pe care cei mai multi dintre noi o vor fi gustat la inceput a venit la pachet cu o dinamica noua, mai distructiva: sentimentul de-a ajuta un adult care nu mai e stapan pe situatie, de-a fi privat de caldura unui parinte sau speriat de furia lui, sau de-a nu se simti indeajuns de sigur petru a-si comunica dorintele cele mai complicate.
Psihanaliza a avut si cotinua sa aiba rolul ingrat de a ne pune fata in fata cu adevaruri inconfortabile despre natura fiintei umane. Nu e de mirare, din acest punct de vedere, ca psihanaliza a fost si inca ramane contestata si ca intampina cele mai mari rezistente. Psihanaliza, alaturi de alte stiinte, a aratat ce se intampla in iubire si felul in care ne alegem partenerii in functie de relatiile precoce din viata noastra. Aceasta idee se regaseste si in cartea in discutie:
Asa stand lucrurile, ce logic este ca, adulti fiind, sa ne trezim ca-i respingem pe anumiti candidati nu fiindca se insala, ci fiindca au prea multa dreptate – in sensul ca par intr-un fel excesiv de echilibrati, maturi, intelegatori si vrednici de incredere, dat fiind ca, in inimile noastre, aceasta dreptate permanenta pare straina si nemeritata. Vanam oameni cu care viata e mai palpitanta, iar asta nu din convingerea ca ne asteapta o existenta mai armonioasa, ci din sentimentul inconstient ca tiparele frustrarii unui asemenea om ni se vor parea reconfortant de familiare.
Cititi si Psihanaliza si gandirea psihanalitica in psihoterapie
Iubirea presupune capacitatea de a fi empatic si de a mentine legatura cu persoana iubita in ciuda fragilitatilor si a mecanismelor de protectie a mintii pe care ea le foloseste involuntar si care, uneori, provoaca disconfort sau chiar suferinta in partener. Ce se intampla in iubire , atunci cand vorbim de relatii de cuplu mature, vorbeste despre capacitatea celuilalt, a partenerului de a intelege si contine
mai limpede decat au fost vreodata capabili ceilalti, ba poate chiar si noi insine, acele parti din noi care sunt haotice, stanjenitoare si rusioase.
Ce se intampla in iubire cand apar certurile
Nici o relatie de cuplu nu este scutita de certuri. Rahib si Kirsten nu fac, nici ei, exceptie. Certurile lor pornesc de la “nimicuri” cum ar fi alegerea unui set de pahare de la Ikea sau cererea unuia dintre parteneri de a deschide larg fereastra in timp ce celalalt se opune vehement. Dar cum un trabuc nu este niciodata un trabuc, nici o cearta nu este niciodata doar o cearta. Certurile exprima modalitatea prin care problemele evitate, sau ascunse, sau nelamurite, isi fac aparitia in viata de cuplu. Motivele certurilor nu sunt nici ele de neglijat. “Nimicurile” care sunt adesea invocate atunci cand cei doi gasesc un prilej de a se ciorovai ascund, de fapt, probleme foarte complexe ce trimit adesea la fragilitati emotionale ce provoaca mare anxietate:
Daca ar fi fost un cercetator mai atent al propriilor angajamente si dezamagiri, Rahib ar fi putut sa-i spuna (referitor la temperatura aerului), de sub pilota, “Cand spui ca vrei o fereastra deschisa in toiul iernii, asta ma sperie si ma da peste cap – nu atat fizic, cat emotional. Mi se pare ca e vorba aici de un viitor in care lucrurile de pret vor fi calcate in picioare. Asta imi aduce aminte de un anume stoicism sadic si de un curaj vesel pe care le ai si de care in general ma feresc. La un nivel subconstient, ma tem ca nu-ti doresti aer curat si ca de fapt ti-ar placea sa ma arunci pe fereastra in felul tau minunant, dar brusc, rezonabil si tulburator.”
Iar daca, la randul ei, Kirsten si-ar fi analizat la fel de atent viziunea despre punctualitate, probabil ca l-ar fi induiosat pe Rahib (…) spunand urmatoarele: “Pana la urma, modul in care insist sa plec atat de devreme e un simptom al fricii. Intr-o lume a aleatoriului si a surprizelor, e o tehnica pe care mi-am pus-o la punct ca sa ma pazesc de anxietate si de un sentiment profan si de nenumit al omenirii. Vreau sa fiu punctuala asa cum altii ravnesc puterea si dintr-o inclinatie asemanatoare de-a fi in siguranta; faptul e logic, desi nu din cale-afara, daca ma gandesc ca mi-am petrecut copilaria asteptand un tata care n-a venit niciodata. E felul meu nebunesc de-a incerca sa nu-mi pierd mintile.
Cititi si Relatiile de iubire si implicatiile psihopatologice ale relatiilor toxice
Ce se intampla in iubire cand apar copiii
O noua transformare si un nou capitol al relatiei de cuplu. Am notat doua remarci pe care naratorul le pune in fata cititorului spre reflectie:
Din cauza ca e intotdeauna tentant sa supralicitezi autonomia si independenta, aceste fiinte neajutorate sunt aici ca sa ne aduca aminte ca, pana la urma, nimeni nu este “autodidact”; fiecare dintre noi ii e profund indatorat cuiva. Si ne dam seama ca viata depinde – la propriu – de capacitatea noastra de a iubi.
E minunant sa traiesti intr-o lume unde atat de multi oameni se poarta frumos cu copiii. Insa ar fi si mai bine daca in lumea aceasta am fi ceva mai buni cu partile de copil ale fiecaruia dintre noi.
Cititi si O relatie toxica e mai greu de parasit decat de trait
Ce se intampla in iubire atunci cand mergi la psiholog
Singurii oameni care inca ni se par normali sunt cei pe care nu-i cunoastem indeajuns. Cel mai bun leac pentru iubire e sa apucam sa-i cunoastem mai bine.
Pe ei si pe noi insine. Intr-un moment de criza, cei doi soti decid sa consulte un psihoterapeut. Amandoi sunt rezervati la inceput, dar amandoi isi inving rezistentele si hotarasc ca au nevoie de o alta minte, de un al treilea, care sa-i ajute sa-si inteleaga propria minte si felul intortocheat al acesteia de a se exprima.
Psihoterapia functioneaza ca o oglinda care le este pusa in fata si care ii ajuta sa vada dincolo de comportamentele sau atitudinea lor. In terapie descopera, de pilda, ca la baza neintelegerilor dintre ei sta incapacitatea de a avea incredere unul in celalalt. Fiecare dintre ei sunt “niste creaturi ranite” care, din cauza unor emotii dureroase pe care le-au cunoscut inca din copilarie, au incercat sa-si faureasca ziduri de protectie, mecanisme de aparare care sa-i protejeze de intruziunea afectelor pe care incercau, fiecare in felul lui, sa le evite inca de mici. Fiecaruia din cei doi protagonisti ii e dificil sa tolereze anxietatea pe care ar avea-o de infruntat daca si-ar recunoaste propriile fragilitati narcisice si ranile emotionale.
Intr-un fel, conchid Kirsten si Rahib, mersul la psiholog este cea mai mare inventie a epocii.
Cu o precizie freudiana, autorul sondeaza in interiorul celor mai deranjante simptome precum anxietatea, depresia, insomnia, gandurile suicidare pentru a le gasi cauza si semnificatia. De exemplu, insomnia lui Rahib este
razbunarea mintii lui pentru toate gandurile delicate pe care le-a evitat cu grija peste zi.
Aflati cum il puteti ajuta pe partenerul care sufera de depresie
Descoperiti citind Ce se intampla in iubire care e deznodamantul povestii dintre Kirsten si Rahib, un prototip pentru o relatie de cuplu ajunsa la maturitate. Eu mai dezvalui doar atat din numeroasele invataminte pe care le ofera aceasta carte:
Putini oameni pe lume sunt pur si simplu nefericiti; cei care ranesc sunt la randul lor raniti. In aceste conditii, reactia cuvenita nu e niciodata cinismul sau agresiunea, ci, in rarele momente cand suntem in stare de ea, iubirea.
Si, in final,
Curajul de-a nu fi infrant de anxietate, de a nu-i rani pe altii din frustrare, de-a nu se infuria prea mult pe lume pentru ranile vizibile pe care le provoaca nepasatoare, de-a nu innebuni si de-a reusi cumva sa treaca, mai bine sau mai rau, prin greutatile casniciei – acesta e adevaratul curaj, acesta e eroismul care nu poate fi comparat cu nimic.
Acesta este, in definitiv, si scopul principal al oricarui demers psihoterapeutic.
“Ce se intampla in iubire-o carte care merita citita