Divortul parintilor: cum il afecteaza pe copil si cum il putem ajuta

Divortul parintilor constituie una dintre cele mai dureroase experiente pentru copil. Ne vom apleca in cele ce urmeaza asupra consecintelor divortului asupra copiilor si asupra modalitatilor in care ii putem ajuta sa depaseasca acest eveniment.

Divortul parintilor schimba in totalitate viata fiecarui membru al familiei. Fiecare va trebui sa se adapteze unei situatii noi care, la inceput, va genera furie, anxietate si tristete. Spre deosebire de parintii adulti care ei insisi au fost cei care au luat decizia separarii, copilul este pus in fata faptului implinit si nu are posibilitatea de a interveni activ pentru a opri despartirea parintilor. Unui copil nu i se va lasa responsabilitatea sa hotarasca daca parintii sai care nu se mai iubesc vor ramane impreuna sau vor divorta. Si este bine ca se intampla astfel pentru ca o decizie atat de radicala precum este divortul parintilor trebuie sa fie responsabilitatea adultilor si doar a lor. Doua persoane care traiesc impreuna o perioada de timp, se casatoresc, au un copil, dar ajung sa nu se mai inteleaga si sa nu se mai iubeasca, ajung adesea in fata unui conflict: vor divorta si astfel vor avea o sansa sa-si refaca viata, dar copilul va trebui sa sufere consecintele divortului; sau nu vor divorta si vor trai o viata de cuplu nesatisfacatoare si copilul nu va fi nevoit sa treaca prin ceea ce ei gandesc ca ar fi traumele unui divort. Oricare ar fi decizia parintilor, e bine de stiut ca un copil care asista la tensiunile si conflictele parintilor sai se va gandi el insusi la iminenta separarii. Chiar daca parintii incearca sa tina departe problemele relatiei lor de copil acesta va simti cu siguranta ca parintii sai nu mai sunt fericiti impreuna.

Divortul parintilor si efectele separarii asupra copiilor

Inainte de a preciza care sunt efectele divortului asupra copilului, trebuie amintit faptul ca despartirea parintilor are, fara indoiala, consecinte asupra copilului. Indiferent de varsta copilului, indiferent ca are 2 ani, 3 ani, 7 ani sau 15 ani, divortul parintilor isi va pune amprenta asupra vietii emotionale a copilului. Prin urmare, daca un copil nu se arata afectat de divortul parintilor, nu vorbeste nimic despre asta ca si cand ruptura dintre parinti nu s-ar fi produs, daca un copil are comportamentul neschimbat nu insemna ca separarea parintilor nu il afecteaza. Dimpotriva, probabil ca acel copil sufera foarte mult dar ii este teama sa exprime si se simte incapabil sa vorbeasca despre aceasta durere. Mai mult, la copiii mici, prescolari si scolari de clase primare, exista de multe ori o dificultate in a exprima sentimentele dureroase pe care le experimenteaza in cazul divortului parintilor. De aceea, ei se exprima adesea prin intermediul corpului. Principalele simptome sunt:

• nu mai au pofta de mancare;
• nu le mai face placere sa mearga la scoala sau la gradinita;
• au probleme de atentie si concentrare;
• isi pierd motivatia pentru activitati care inainte de divortul parintilor le facea placere;
• au adesea cosmaruri;
• au insomnii;
• au hipersomnie (nevoia de a dormi mai mult decat este necesar);
• nu le mai face placere sa se joace;
• devin agresivi cu colegii la gradinita sau la scoala sau devin heteroagresivi;
• sunt hiperactivi;

Cititi aici despre hiperactivitatea la copii 

• devin deodata retrasi si necomunicativi desi obisnuiau sa fie sociabili;
• acuza adesea dureri de cap sau de burta.

Divortul parintilor il pune pe copil sa experimenteze sentimente de vinovatie, furie, anxietate sau depresie. Un copil care va vedea ca unul dintre parintii lui va pleca de acasa se va intreba “Oare e vina mea ca tati/mami a plecat?”, “Oare am fost obraznic si de-asta tati s-a mutat in alta casa?”, “Cred ca nu am fost cuminte si nu i-am ascultat pe parinti si de aceea s-au separat. E vina mea!”. Sentimentele puternice de vinovatie il vor face pe copil sa vina cu promisiuni in fata parintilor: “Voi fi cuminte de astazi inainte”, “Voi asculta de fiecare data!”, “Voi manca tot din farfurie”, “Voi face tot ce imi cereti, numai nu va despartiti!”. Copilul are tendinta sa se invinovateasca pentru separarea parintilor si sa incerce sa repare ceva ce nu mai poate fi reparat. De aceea este foarte important ca parintii sa asigure copilul ca nu el constituie cauza separarii lor. De asemenea, copilul poate sa se simta foarte nelinistit si furios in legatura cu divortul parintilor. Va adopta o atitudine de bravare si va manifesta agresivitate manifesta ca sa demonstreze ca el este puternic si ca nu-l afecteaza faptul ca parintii lui s-au despartit. Sau se va simti foarte trist, inutil si neajutorat. Indiferent care este reactia copilului, este foarte important ca parintii sa ii spuna in mod repetat celui mic ca nu el este cel responsabil pentru decizia lor de a divorta.

Citi aici despre depresia la copii

Divortul parintilor: cum il putem ajuta pe copil

Chiar daca divortul constituie un eveniment dificil pentru toti cei implicati, exista cateva repere pentru parintii care vor sa-si ajute copilul.

• In primul rand, copilul va fi reasigurat in permanenta de iubirea parintilor si i se va spune ca nu el este responsabil pentru separarea dintre ei. I se poate spune ca mami si tati nu se mai inteleg si nu se mai iubesc, dar ca pe el il iubesc in continuare si ca vor ramane alaturi de el intotdeauna.
• Parintele sa aiba o atitudine pozitiva atunci cand vorbeste cu copilul despre fostul partener. In ciuda conflictelor si neintelegerilor cu partenerul, parintele trebuie sa aiba intotdeauna in minte cand vorbeste cu copilul ca partenerul de care s-a separat ramane in continuare tatal/mama copilului sau. Copilul este ceva ce ii va lega toata viata. Este o realitate. Daca va incerca sa coalizeze cu copilul impotriva fostului partener nu va face decat sa sporeasca sentimentele de vinovatie ale copilului si sa-i creeze acestuia confuzie.
• Copilul nu trebuie sa fie pus sa aleaga intre mami si tati. Trebuie sa fie create conditiile necesare pentru ca micutul sa beneficieze, intotdeauna, de ambii parinti.
• Copilul nu trebuie sa devina ca o minge de ping-pong in conflictele parintilor divortati. Ei trebuie sa fie capabili sa diferentieze intre aspectele legate de copil si cele care tin de legaturile nefinalizate dintre ei, constiente sau inconstiente.
• Parintele care va pleca din casa in care locuieste copilul ii va lasa acestuia o amintire si il va reasigura intotdeauna de dragostea si grija sa. Astfel, copilul nu va resimti plecarea parintelui ca pe un abandon dureros.
• Este necesara crearea unei rutine de vizitare si de activitati impreuna cu copilul. Parintii vor stabili de comun acord programul vizitelor si al timpului petrecut impreuna cu copilul. Rutina aceasta il va ajuta pe cel mic sa inteleaga ca el poate beneficia in continuare de ambii parinti, chiar daca trebuie sa se adapteze unei situatii noi.
• E recomandat ca parintii sa apeleze la un psiholog care sa-l ajute pe copil in perioada de dupa divort.

Aflati situatiile in care este recomandat sa mergeti la un psiholog pentru copii

• Parintii insisi sunt indemnati sa mearga, fiecare, la un specialist in sanatate mintala care sa-i ajute in aceasta perioada dificila a vietii.