Copilul minte: de ce mint copiii?
O situatie care provoaca mare neliniste parintilor este aceea in care copilul minte. Parintii se simt cu atat mai ingrijorati cu cat minciunile copiilor se repeta tot mai des si acest comportament persista dupa varsta scolarizarii.
Cand vorbim despre minciuna la copii este bine ca, inainte de a cataloga pe un copil drept “mincinos”, sa avem in minte care este rolul minciunilor si care sunt cauzele pentru care copilul ajunge sa minta.
Copilul incepand cu varsta de 3-4 ani intra intr-un ritm alert de invatare. In aceasta perioada, imaginatia joaca un rol foarte important atat in cunoasterea de care copilul devine tot mai interesat, cat si in fixarea cuvintelor, apoi a notiunilor abstracte care ii vor fi necesare in anii ce urmeaza. Cu ajutorul imaginatiei si al fanteziei, copilul poate explora si cunoaste mai bine ceea ce este in jurul lui fara sa existe pericolul de a intalni limite, frustari sau neliniste. In fantasma, copilul poate lua chipul animalului de care ii este frica, al vrajitoarei sau al monstrului care ii chinuie serile inainte sa adoarma, poate fi o papusa adorata sau o masina care goneste cu viteza. In fantasma, cel mic poate lua chipul copilului ideal pe care si l-ar dori parintii sau se poate transforma in parintele ideal pe care si l-ar dori el. Prin urmare, mecanismul fantasmei care se sprijina pe gandirea magica a copilului, are, de asemenea, un rol reparator, in sensul in care, in fantasma, copilul gaseste resurse de a imbunatati, de a repara lucruri si situatii din realitatea externa. Este modul foarte creativ, propriu copilului, de a rezolva dificultati si de a domoli emotii foarte puternice.
In jurul varstei de 4 ani, cand copilul incepe sa foloseasca simbolizarea (de exemplu, o jucarie simbolizeaza altceva decat este ea in sine), fantezia si realitatea se vor impleti si vor contribui la o crestere sanatoasa.
Copilul minte cand este prescolar si acest lucru este sanatos
Este o afirmatie controversata. Copilul minte incepand cu varsta de 3-4 ani demonstrand ca imaginatia sa este activa. Or acest lucru este un semn de sanatate emotionala. Sigur, neadevarurile pe care le spun copiii deranjeaza pe multi adulti si ii nelinistesc. Se intampla pentru ca parintii, pe de o parte, sunt preocupati sa insufle copilului o constiinta morala, pe de alta, ei insisi retraiesc amintiri din propria copilarie in care, de cele mai multe ori, minciuna era asupru criticata si pedepsita. Cu cat parintii care in copilaria lor au primit critici si pedepse mai aspre cand au mintit, cu atat vor avea tendinta sa actioneze cu rigiditate cand copilul lor va spune o minciuna. Unii parintii se simt subminati in autoritatea parinteasca atunci cand cel mic denatureaza realitatea si considera comportamentul copilului “obraznic” si “imoral”. Alti parinti, dimpotriva, se amuza de neadevarurile pe care le spun copiii lor si de rezultatele acestora. Trebuie sa avem in minte intotdeauna ca de fiecare data cand copilul minte el transmite un mesaj important despre realitatea lui interna. Asadar, inainte de a-l eticheta pe copil mincinos, ne putem intreba si putem explora impreuna cu el motivele care l-au facut sa ajunga sa denatureze realitatea.
Afla secretele dobandirii autodisciplinei la copii
Ce pot face parintii cand copilul minte in mod repetat si la varsta scolarizarii?
Daca pana acum am vazut ca minciuna este rezultatul imaginatiei active si a creativitatii copilului mic, urmeaza sa exploram situatiile in care copilul incepe sa foloseasca aproape exclusiv minciuna ca modalitate de aparare impotriva situatiilor dificile si a emotiilor puternice carora nu le poate face fata.
Daca vrem sa-i ajutam pe acesti copii, trebuie sa intelegem noi insine circumstantele si cauzele care au condus catre acest comportament. Minciuna repetata la varsta mai mare este un simptom al imposibilitatii copilului de a accepta exigentele si limitele realitatii si de a face fata anxietatii, frustrarii si rusinii asociate cu aceasta. De asemena, copilul care manipuleaza realitatea fara sa tina cont de ceilalti si de sentimentele lor, este posibil sa fi primit critici si pedepse prea rigide din partea parintilor. Copilul caruia i se spune adesea ca este “un copil mincinos” sau “un copil rau” ajunge sa interiorizeze aceasta eticheta si sa se poarte ca atare. Este un copil cu increderea in sine zdruncinata care a dezvoltat o constiinta morala mult prea rigida si care nu se mai simte in siguranta sa dezvolte un univers fantasmatic propriu. Este posibil ca acest copil sa manifeste anxietate puternica, sentimente coplesitoare de vinovatie si rusine, sa sufere insomnie sau teroare nocturna si sa aiba dificultati de invatare. In acest caz, pedepsele si criticile severe trebuie sa inceteze, iar parintele sa recunoasca fata de sine si fata de copil ca a actionat dur. Apoi, sa incerce sa inteleaga motivele copilului pentru care alege minciuna ca modalitate de a face fata experientelor dureroase. Cand copilul minte frecvent, parintele ar trebui sa discute cu el si sa-i acorde increderea necesara pentru a putea vorbi despre ceva atat de suparator. Impreuna pot ajunge sa constientizeze motivele comportamentului copilului. Apoi parintele ii poate vorbi, cu tandrete si empatie, despre limitele cerute de realitate pe care ajungem sa le interiorizam.
Parintii care simt mare neliniste in legatura cu copilul lor care minte pot cere sprijinul psihoterapeutului.
sursa foto: Babybees.vn
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
