Refularea sau cum ajungem sa uitam sursa propriilor suferinte

Vorbeam in articolul precedent, De ce ne mintim pe noi insine? Cum sa recunoastem autoinselarea, despre faptul ca adesea ajungem sa ne inselam pe noi insine in incercarea de a ne proteja in fata unui pericol intern sau extern. Numeam aceasta incercare a psihicului de a mentine un echilibru intre interiorul nostru si realitatea externa precum si intre anumite parti din interiorul nostru mecanism de aparare. Vom explora, in continuare, unele din mecanismele de aparare pe care psihicul nostru le utilizeaza adesea si care, uneori, esueaza in scopul lor defensiv. Unul dintre mecanismele de aparare la care psihicul recurge frecvent este refularea care inseamna uitarea inconstienta. Acest mecanism a fost studiat indeaproape de Freud (1900, 1926) pornind de la experienta sa clinica in care unii pacienti prezentau tulburari sexuale sau simptome de conversie.

Refularea este mecanismul psihic prin care respingem in afara constiintei continutul ideatic asociat unui afect. Afectele noastre au doua componente: trairea (tristete, neputinta, furie etc.) si ideea asociata acestei trairi (tristete asociata pierderii cuiva drag, neputinta in fata unei situatii pe care nu o putem controla, furie in fata unei agresiuni etc.). Refularea duce la uitarea continutului tematic al afectului dureros. Foarte important de precizat este ca vorbim despre un proces inconstient, deci inaccesibil si strain vietii noastre constiente. Sa luam niste exemple. De pilda, atunci cand o persoana sufera de anxietate, ea poate exprima faptul ca se simte nelinistita, ca si cand s-ar afla mereu in fata unui pericol iminent. Acestei trairi ii sunt asociate adesea si simptome somatice precum senzatia de nod in gat sau gheara in piept, puls crescut, transpiratie excesiva, dificultati de respiratie etc. In acelasi timp, persoana cu anxietate nu va putea spune de ce se simte asa, nu va putea sa asocieze aceste trairi cu continutul ideatic care le-a declansat. Va gasi probabil niste explicatii, stresul la locul de munca sau un eveniment dureros intamplat recent, insa acestea nu ii vor diminua suferinta, sau o vor diminua pentru timp scurt. Acest lucru se intampla pentru ca, in efortul sau constient de a capata alinarea suferintei sale, persoana va cauta in mod natural un sens in ceea ce i se intampla si va cauta, de asemenea, un moment declansator. Gandul care a fost asociat initial trairii de neliniste va fi refulat, va fi uitat, impins in inconstient. Refularea sau uitarea inconstienta este un mecanism psihic care ne protejeaza. Cum ar fi sa ne amintim absolut totul, sa nu existe deloc uitare? Probabil ca viata ar deveni un calvar. Pe de alta parte, asa cum sugeram mai sus, daca acest mecanism esueaza, el ajunge sa ne apere doar partial. Ne apara de ceva dureros sau de neacceptat, de gandul declansator al anxietatii in exemplul dat mai sus care ar putea lua forma, de pilda, a invidiei simtita fata de colegul de serviciu mult admirat si care a fost promovat. Aceste sentimente de invidie au generat vinovatie si au fost refulate. Ele reusesc totusi sa se intoarca la suprafata sub forma anxietatii si a simptomelor fizice care se accentueaza mai ales la locul de munca. Astfel, persoana este protejata, multumita refularii, de sentimentele de invidie intiale la adresa colegului pe care daca le-ar fi trait ar fi coplesit-o. In acelasi timp, refularea protejeaza ceva dar invalideaza altceva si astfel individul dezvolta anxietate.

Cititi si Sindromul impostorului sau de ce ne autosabotam reusitele

Alt simptom care produce multa suferinta si pe care il produce adesea refularea este depresia. Depresia, asa cum a aratat Freud intr-unul dintre cele mai geniale articole ale sale, Doliu si melancolie (1915), se datoreaza sentimentelor de ostilitate si de furie pe care le intoarcem impotriva noastra. Aici, gandurile declansatoare asociate depresiei ar putea fi reprosurile pe care le simtim fata de cineva apropiat si pe care le refulam. In schimb, intoarcem aceste reprosuri impotriva noastra si ajungem sa ne devalorizam, sa ne simtim tot mai vinovati si cu o furie mocninda.

Cititi si Depresia, costul inabusirii sentimentelor de furie si revolta

Refularea este mecanismul utilizat de psihic pentru a tine departe de constiinta gandurile asociate oricarui tip de afect, inclusiv depresia, furia, dorintele sexuale sau agresive. Imposibilitatea de a ajunge la materialul refulat si de a-l elabora duce la o multitudine de simptome psihice precum pierderea capacitatii de concentrare, oboseala accentuata, anxietatea, depresia, iritabilitatea, insomnia, cosmarurile. In psihoterapie, unul dintre demersuri consta in parcurgerea firului anxietatii, sau al depresiei, sau al simptomului, pana se ajunge la materialul refulat care va fi ulterior elaborat si integrat de pacient.

Sursa foto: https://newatlas.com/memory-forgetting-important-remembering/50154/