Cum toamna se numără bobocii… aduc și eu un boboc mititel
Nu știu pentru alții cum e, dar pentru mine începuturile au avut întotdeauna legătură cu toamna, nu cu începutul de an calendaristic. Dacă ianuarie vine cu liste de obiective poruncitoare, rezoluții care-mai-de-care, heirupisme mobilizatoare care duc mai degrabă cu gândul la un Supraeu sever, toamna… Ei, toamna e cu totul altceva. Încă există acea nostalgie ușor melancolică și dulceagă după vacanța mare, dar, în același timp, fiorul mobilizator a avut timp să dea bine în pârg peste vară și acum țâșnește cu o forță vitală cu adevărat energizantă și mobilizatoare.
Tocmai la intersecția acestor două stări, între nostalgia dulceagă după vacanța care s-a terminat și entuziasmul care plămădește noi proiecte și noi începuturi, se află starea pe care încerc s-o descriu acum. O putem numi ambivalență, dar e vorba despre o ambivalență integrată și manifestată în sprijinul vieții, al creativității, al creșterii.
Draga mea scriitoare de suflet Elif Shafak spune, și sunt foarte de acord cu ea, că trăim într-o lume a celor 4 A: anger (furie), AI (inteligență artificială), anxietate și apatie. Niște forțe mortifere care alimentează toate nenorocirile la care asistăm, uneori neputincioși, alteori revoltați, alteori detașați. Iar apatia e chiar mai parșivă decât toate celelalte pentru că ea se află în strânsă legătură cu amorțeala care te lasă indiferent în legătură cu o altă ființă umană. Foarte periculoase sunt aceste simptome, mai ales dacă ele ajung să se manifeste în cadrul unor grupuri mari de oameni. Shafak zice că o soluție pentru a nu ne lăsa înghițiți de apatie o reprezintă literatura.
O alta, pe care o propun eu acum, este efortul constant și susținut de a ne dezvolta gândirea critică, capacitatea de reflecție în ceea ce privește lumea noastră lăuntrică și lumea exterioară și deschiderea către oameni. Acestea reprezintă și motoarele interne care rulează în fundal atunci când scriu ceea ce scriu. Prin urmare, vă invit să mă însoțiți în această călătorie de creștere.
Bobocelul pe care vi-l prezint azi și care are nevoie de ajutorul vostru ca să crească este un Newsletter săptămânal conceput și scris de mine. Îmi doresc ca, în jurul acestui Newsletter, să se contureze treptat o comunitate în care reflecția psihanalitică să fie posibilă și vie. Un spațiu în care să putem privi experiențele psihice, relațiile, realitățile cotidiene, produsele culturale și artistice dincolo de nivelul lor imediat și simptomatic.
Veți primi, săptămânal, câte un articol despre psihoterapie și realități clinice, dar și reflecții asupra unor filme, cărți sau fenomene sociale și politice, toate abordate dintr-o perspectivă psihanalitică.
Îmi doresc un loc ferit de doom-scrolling (care este și el expresia unei forme de apatie, de fapt). Un loc care să reprezinte o opțiune aleasă de tine, nu una servită de-a valma de un algoritm destinat exclusiv consumului de tip fast-psi sau junk-psi.
Așadar… toamna se numără bobocii. Hai să-l creștem împreună și pe ăsta micu`!
Abonează-te pentru a rămâne la curent cu articolele mele despre psihanaliză clinică și psihoterapie. Descoperă cum se gândește psihanalitic un film, o carte, un produs artistic sau cultural, dar și fenomene din societate sau politică.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
