Ce ne învață despre ideologie și psihanaliză ursuleții-horror spânzurați în Târgul de Crăciun din Constanța și cum în România irumpe ca simptom ceea ce e forclus în Vest
Într-un târg de Crăciun din România, pe fațada unei clădiri dărăpănate, au fost atârnați ursuleți crăciuniști, după modelul piețelor vest-europene. Intenția era de a înfrumuseța, de a aduce o aromă de „Occident festiv” într-un spațiu precar. Dar rezultatul e, mai degrabă, tulburător: ursuleții, atârnați stângaci, au un aer straniu, macabru, mai apropiat de un tablou horror decât de magia Crăciunului.
Această nepotrivire a unui decor festiv devenit grotesc și care dezvăluie o ruptură, m-a dus cu gândul la Realul lacanian, acel rest care scapă simbolizării și tulbură ordinea imaginară a lumii.
Am asociat imaginea cu ursuleții-horror de lângă Târgul frumos sulemenit cu scena de început din “Blue Velvet” al lui Lynch: în spatele unei suburbii aparent perfecte, ordonate, camera de filmat pătrunde sub stratul de iarbă și descoperă un univers de gândaci scârboși și care se mișcă într-o agitație frenetică – partea obscenă, pulsională, pe care ideologia suburbiei curate o ascunde (linie de interpretare propusă de Žižek). Ursuleții-horror sunt „insectele” noastre: o erupție involuntară a Realului care expune ceea ce festivismul încearcă să acopere. Sub luminițe și colinde melodioase se profilează o lume sfâșiată de războaie (unul chiar la graniță), anxietăți și clivaje colective, sărăcie și regresie. Realul este ceea ce irumpe atunci când fantezia festivă nu mai poate susține imaginea armoniei.
Aici intervine și ideologia. În sensul lui Žižek, ideologia nu este doar o serie de convingeri, ci structura fantasmatică ce organizează modul în care percepem realitatea.
Târgul de Crăciun, cu împopoțoneli festive, muzică antrenantă, standuri colorate și îmbietoare, funcționează ca un ecran ideologic: o încercare de a produce impresia unei comunități fericite, moderne, sincronizate cu Europa. Este o imagine compensatorie care ascunde precaritatea materială, tensiunile sociale, și sentimentul difuz de nesiguranță. Când însă un detaliu scapă – în acest caz, ursuleții spânzurați fără măiestrie pe o clădire aproape în ruină – masca ideologică se fisurează. În acea breșă vedem nu doar Realul, ci și mecanismul ideologic însuși: cât de mult depinde „magia” de o coregrafie perfectă și cât de ușor se destramă.
Mai mult, această scenă locală reactivează ceea ce Žižek numește Supraeu obscen al ideologiei: mesajul dublu care însoțește mereu discursul oficial. Târgul ne îndeamnă să fim veseli, cuminți, solidari. Dar, în spate, există imperativul consumului, presiunea comparației cu „Occidentul”, și o obscenitate structurală: să maschezi ruina cu decorațiuni, să ascunzi precaritatea sub lumini. În această tensiune dintre fațadă și substrat apare grotescul – o formă de adevăr care scapă controlului (!).
Astfel, acești ursuleți-horror nu reprezintă doar un accident estetic. Ei sunt o mică dezvăluire a întregului dispozitiv ideologic contemporan: încercarea de a cosmetiza o lume în criză fără a-i privi cu adevărat putregaiul. În ruptura dintre intenția festivă și efectul sinistru se vede, pentru o clipă, că sub spoiala Crăciunului se află nu armonia, ci Realul, un Real făcut din anxietate, scindare, violență geopolitică, regresie socială și frica de viitor.
Ceea ce ne tulbură la imaginea cu ursuleții nu este scena în sine, ci faptul că ea spune adevărul despre noi, despre lumea în care trăim. O epocă în care decorațiunile nu mai reușesc să acopere fisurile, iar ideologia festivă nu mai are puterea de a produce iluzia totală. În acea imagine grotescă, o clipă, Realul își revendică locul.
Bravo, băieți de Constanța!
PS: O mică pauză de la filmele de Crăciun pentru a vedea sau revedea capodopera lynchiană de “catifea”, ar fi foarte utilă.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
Imi permit si eu sa imi spun parerea. Ursuletii sunt prinsi de suprafata cladirii, nu spanzurati, pentru ca, daca ar fi fost pusi mai jos, ar fi fost furati. Asa pot fi priviti. Nu vad sincer nimic horror legat de acesti ursuleti. Sunt foarte draguti si ii poti privi fara vreun sentiment negativ – din perspectiva mea. Cladirea poate e veche dar e o cladire istorica. Nu mi se pare nimic problematic – doar o cladire decorata de sarbatori in spirit, poate, mai putin traditional, cu ramurele de brad, globulete si beculete. Eu atat vad. Iar ursuletii ca animalute de plus sunt obiecte tranzitionale, aduc confort copiilor cand dorm fara parinti.