Nu orice critică înseamnă defăimare sau atac, nu orice revoltă înseamă violență sau probleme cu autoritatea. Într-o societate democratică, cu un Eu social solid, critica înseamnă o confruntare a unor transgresiuni (grave, uneori) care ar trebui să ducă la reflecție și schimbare.
În schimb, orice formă de intimidare, deplasare a problemei, folosire a puterii sau a autorității cu scopul de a “înlătura agentul care supără” se numește abuz, manipulare și lașitate.
Rostirea însăși a adevărului presupune o luare de poziție, adică o capacitate de a asuma critica, revolta și inclusiv riscul (real) de a suferi de pe urma lipsei de obediență. Înseamnă curaj.
Hai cu Raluca Moroșanu!
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
