Christopher Bollas vorbește, în materialul video de mai jos, despre ceea ce el numește „structura democratică a gândirii” și arată că democrația și psihanaliza împărtășesc același fundament: libertatea de a vorbi și de a asocia idei. În opinia lui, dacă am înțelege mai bine aceste procese psihice, am putea transforma politica într-un spațiu mai deschis, în care să gândim împreună, nu să ne anulăm reciproc.
El observă că, astăzi, mulți pun sub semnul întrebării însăși ideea de democrație. Exemple precum etichetarea unor cetățeni drept „deplorabili” (sau, de “mâna a doua”, un exemplu mioritic) reflectă o ruptură între lideri și „mintea de grup” a comunității. Bollas amintește că democrația nu a luat naștere în Atena, ci în societățile de vânători-culegători, unde întreaga comunitate participa la decizii. Aceasta e o dovadă că democrația este ancorată în structura socială a minții umane.
Sprijinindu-se pe teoria lui Bion despre mintea grupală, Bollas propune să regândim democrația ca un proces psihic profund inclusiv: vocea fiecăruia este, de fapt, vocea întregului. Într-o lume politică atât de polarizată, o astfel de perspectivă ar fi eliberatoare. În fond, spune el, atât stânga cât și dreapta se pot pierde în forme de gândire autoritară și moralizatoare. La stânga, această formă ia uneori chipul unei auto-sfințiri colective și se cristalizează în sentimentul că simpla participare la un marș sau la o cauză ne face virtuoși. „Nu, nu este suficient”, spune el. Aceasta este politica narcisismului.
Bollas compară structurile politice rigide cu poziția paranoid-schizoidă descrisă de Klein: o viziune asupra lumii împărțită în tabere bune și rele, fără capacitatea de a tolera ambiguitatea. Conferințele de partid devin astfel adevărate scene infantile ale acestei poziții psihice.
El critică și tendința de a pretinde că „spunem adevărul” despre democrație sau despre lume. Nu există „adevărul” singular: adevărul este întotdeauna relațional, născut în interiorul grupului. Cei care pretind acces la o perspectivă deasupra grupului, superioară, împiedică, de fapt, gândirea democratică.
În final, Bollas spune că are în vedere o schimbare a structurilor politice reprezentată de o mișcare spre o psihologie politică. Psihanaliza, prin natura ei, are rolul de a dezmembra pozițiile fixe și stările paranoide ale minții, permițând astfel creșterea. Așa ar trebui să facă și democrația. Ea este, afirmă el, un proces profund terapeutic: modul în care învățăm să trăim cu mintea umană, cu diferențele ei, și să le transformăm împreună.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
