Seducția afectelor negative, noua formă de “engagement” pe internet: ce spun despre dinamicile intrapsihice individuale și colective cele trei expresii alese de Dicționarul Oxford reprezentative pentru 2025
Limba și felul în care folosim limbajul (chiar și în mediul online) este ca un seismograf al inconștientului personal, dar și colectiv. Fiecare nou termen care ajunge viral într-un an anume indică zonele unde psihicul social pulsează, se tensionează, se fragmentează sau caută vindecare. Lista scurtă propusă de Dicționarul Oxford pentru “Word of the Year 2025” este dată de trei expresii care oglindesc cu mare acuratețe “trend-urile” actuale. Ele sunt “aura farming”, “biohack” și “rage bait”. Acești termeni oferă o hartă condensată a anxietăților și dorințelor dominante în cultura ultimului an: nevoia de vizibilitate, dorința de control asupra corpului și narcisismului și seducția afectelor negative ca formă de coeziune socială (cea mai îngrijorătoare tendință, cred eu, și cea care a câștigat locul 1).
Aceste trei concepte, deși provin din sfera digitală și tehnologică, pot fi citite psihanalitic ca metafore și mecanisme ale funcționării psihice contemporane.
✨ “Aura farming” înseamnă cultivarea unei imagini strălucitoare pentru supraviețuire narcisică. Se referă la producerea și întreținerea deliberată a unei „aure” digitale, o imagine pozitivă, magnetică, adesea artificial amplificată, pentru a câștiga vizibilitate, influență sau apreciere. Termenul este folosit în special pe platformele sociale unde „energia” sau „good vibes”-urile sunt tranzacționate simbolic ca resurse sociale.
Societatea ultimului an a adâncit logica (una capitalistă! a) economiei afective. Vizibilitatea este capital, iar „aura” devine o monedă. Într-o lume fragmentată, instabilă, individul simte nevoia de a-și construi un înveliș strălucitor care să-i asigure recunoaștere și protecție simbolică. Este o formă de „cosmetizare narcisică” necesară pentru a supraviețui într-un mediu competitiv și saturat de imagini.
“Aura farming” reprezintă o apărare narcisică împotriva vulnerabilității reale („dacă aura mea strălucește, nimeni nu vede angoasa din interior”). Este o formă de idealizare de sine, cu rol de a menține coeziunea Eu-lui într-o epocă în care limitele identitare sunt fluide și instabile. De asemenea, trimite către o “economie” a obiectului parțial (Klein) în care subiectul oferă lumii doar o parte bună, supraeditată, „instagramabilă”, în timp ce restul psihicului rămâne dezafectat și neintegrat.
La nivel grupal, “aura farming” creează o piață a idealității, în care indivizii se oglindesc unii pe alții în versiuni filtrate. Aceasta conduce la o competiție narcisică acerbă, la o comparație permanentă și la presiunea unei luminozități normative („trebuie să fii bine, calm, radiant”). La nivel de grup se ghicește astfel un Supraeu tiranic, chiar dacă e cosmetizat, care cere să radiezi tâmp și continuu, impunând o imagine mai degrabă grotescă decât frumoasă.
✨”Biohack”, cel de-al doilea termen, este o prelungire a “aurei” de mai sus în care și corpul devine (doar un) dispozitiv optimizabil. Expresia desemnează diverse tehnici, de la suplimente și intervenții estetice sau de nutriție, până la monitorizare digitală sau modificări biologice, menite să îmbunătățească performanța corpului și a minții.
Termenul reflectă obsesia societății pentru productivitate maximă, optimizare continuă și controlul anxietății prin controlul corpului. Într-o lume instabilă, corpul devine ultimul teritoriu asupra căruia individul simte că poate exercita putere directă.
“Biohacking”-ul promite un “shortcut” la versiunea superioară a sinelui. La nivel de dinamică intrapsihică, este o întoarcere la omnipotența infantilă („pot modifica singur realitatea corporală, nu depind de nimeni”). Este o negare a limitelor corporale în care corpul nu mai este purtătorul castrării simbolice necesară pentru a crește și a dobândi simțul realității, ci corpul devine un obiect tehnic ce poate fi upgradat după bunul-plac. Implicațiile sunt patologice și extrem de grave pentru că, în absența castrării simbolice, părăsim teritoriul realității și intrăm pe cel al psihozei.
“Biohacking”-ul este o formă de externalizare a anxietății în sensul în care anxietatea psihică se mută la nivel somatic („dacă îmi reglez cortizolul, mă reglez pe mine”).
Grupul creează comunități de biohackeri care funcționează ca microsocietăți cu propriile ritualuri. Acestea reproduc identificări narcisice („noi, cei care ne optimizăm”), fantasme de transcendență biologică și competiție performativă (cine doarme mai bine, cine măsoară mai multe date, cine își reduce glicemia mai mult). Grupul devine astfel o matrice de validare pentru un Eu hiper-controlat, dar extrem de fragil, amenințat în permanență de fragmentare.
✨ “Rage bait”, dat drept câștigător, reprezintă seducția furiei ca formă de coeziune socială negativă. Termenul descrie conținutul online creat intenționat pentru a provoca furie, indignare, conflict și reacții intense. Este un mecanism exploatat de algoritmi în care afectele negative produc “engagement”.
Ultimul an a intensificat polarizarea și distribuția afectelor ostile. “Rage bait”-ul transformă astfel furia într-o resursă socială și amplifică o cultură a indignării. Fenomenul devine un scenariu de “bonding” în care oamenii se leagă între ei prin „furia împotriva celorlalți”. Este o economie afectivă bazată pe conflict și dezbinare.
“Rage bait” activează pulsiunea agresivă ca formă de descărcare rapidă. De asemenea, întreține mecanisme de tip paranoid („alții sunt vinovați, cineva atacă valorile mele”) și alimentează proiecția, în care individul aruncă în cineva sau ceva părțile din sine intolerabile.
Furia este ca o beție, ea oferă o coerență identitară și sentimentul de putere, într-o lume în care identitatea e tot mai fluidă și mai fragmentată, iar neputința tot mai acaparatoare. Furia ascunde totuși o fragilitate de fond dată de incapacitatea de a tolera incertitudinea, incapacitate care s-a viralizat odată cu pandemia.
La nivel grupal, apare fenomenul de contagiune a afectelor negative. Grupul devine o turmă afectivă unită de ura împărtășită. Bion numește “basic assumption groups” funcționarea grupală bazată pe regresia la o mentalitate de masă în care emoțiile primează asupra reflecției. Identificarea grupală se construiește și se consolidează în jurul excluderii unui „dușman”.
Iată cum cele trei expresii “la modă” anul acesta reprezintă metafore ale psihicului grupal despre felul în care societatea contemporană negociază fragilitatea, anxietatea și dorința de sens prin mecanisme tot mai mercantile și dezumanizante, în timp ce se întreține iluzia (super)umanului.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
