Ajută să rupi contactul cu o persoană narcisică? Cum te eliberezi de legătura care te ține captiv și loial, în același timp
Am primit deseori întrebarea dacă ajută să rupi contactul cu o persoană care are răni narcisice semnificative și care produce multă suferință celor din jur, îndeosebi dacă această persoană este chiar unul dintre părinți.
Tema ruperii contactului cu o persoană narcisică, mai ales când este vorba despre un părinte, este adesea tratată într-un registru pragmatic de tip contact redus, granițe ferme, sau chiar ruperea definitivă a contactului. Acestea reprezintă soluții de înțeles, de vreme ce un trai nonconflictual cu o persoană cu tulburări în sfera narcisismului, este imposibil. Însă, aceste intervenții țin mai degrabă de planul extern al relației și nu ating miezul conflictului psihic. Ele pot fi necesare, uneori vitale, dar nu sunt Soluția, în sens profund.
Programează o ședință de psihanaliză dacă și tu traversezi situația descrisă în articol
Relația cu părintele narcisic este, mai presus de toate, una structurantă, înscrisă în lumea internă a copilului. Chiar dacă legătura externă este întreruptă, părintele, așa cum a fost luat el în interiorul persoanei, continuă să trăiască în psihicul individului. Adesea, ca instanță critică, ca ideal imposibil, ca privire evaluatoare, ca voce care cere, invalidează sau seduce.
Narcisismul parental și imposibilitatea separării simbolice
În relația cu un părinte narcisic, copilul nu este recunoscut ca subiect separat, cu viață psihică proprie, ci este investit ca extensie a părintelui sau a unei părți din sinele părintelui. Iubirea este astfel condiționată, instrumentalizată, dependentă de funcția pe care copilul o îndeplinește. Funcție de confirmare, de oglindire, de reglare narcisică. Această configurație produce o captivitate psihică. Copilul rămâne prins într-o relație de legământ (aspectul sacru al acestui legământ nu e deloc de neglijat aici!), în care este simultan solicitat și anulat ca persoană separată. Astfel, separarea reală devine extrem de dificilă, pentru că acest tip de loialitate inconștientă presupune că nu există un obiect parental suficient de bun pentru a fi lăsat în urmă. Da, separarea și individuarea sunt posibile doar dacă experiența parentalității a fost una suficient de bună pentru copil încât să îi permită acestuia să se desprindă de ea, la un moment dat, și să își urmeze propria cale.
Află cum arată pe interior copiii neiubiți ai mamelor cu răni narcisice
În acest peisaj afectiv, ruptura externă poate avea un efect paradoxal de lliniște aparentă, în timp ce conflictul intern se intensifică. Părintele narcisic devine un obiect persecutor interiorizat sau, dimpotrivă, un ideal inaccesibil, care continuă să organizeze viața psihică a persoanei.
De ce ruptura nu este suficientă
Ruperea contactului poate proteja de abuzul actual, dar nu rezolvă relația internă, care e una preponderent inconștientă. Atunci când relația nu este simbolizată și elaborată, ea rămâne înghețată și ajunge să fie repetată compulsiv în alte relații, de cuplu, profesionale, de prietenie. Subiectul poate continua să trăiască „pentru privirea părintelui”, chiar și în absența fizică a acestuia. Sau poate să caute constant figuri narcisice de care să se desprindă, repetând aceeași dramă a imposibilei separări.
Ce este de făcut, deci, într-o asemenea situație? Ce ajută realmente? Ceea ce aduce eliberare reală nu este neapărat tăierea legăturii, ci doliul după aceasta. Doliul după o relație cu o persoană narcisică este unul profund ambivalent și adesea dureros. Durerea cea mai mare stă în faptul că e nevoie să faci doliu nu atât după părintele real, cât după părintele după care ai tânjit atât de mult și pe care nu l-ai avut niciodată.
Poate părea tranșant și foarte dureros, dar, a face doliul în acest context înseamnă:
– a renunța la fantezia că părintele narcisic va deveni, într-o zi, capabil de iubire empatică;
– a accepta că lipsa părintelui de care ai avut nevoie nu a fost dată de situații singulare și izolate, ci a fost ceva constant, repetat, structural;
– a suporta durerea de a fi fost copilul unui părinte indisponibil psihic;
– a recunoaște furia, invidia, ura, fără a le întoarce împotriva sinelui;
– a reuși desprinderea față de un obiect care nu poate răspunde.
Doliul presupune o dezidealizare radicală care se poate simți ca o mutilare (și chiar este!). In același timp, e vorba și de o separare simbolică în care obiectul parental este coborât din poziția de instanță organizatoare a sinelui. Nu mai este nici persecutor absolut, nici ideal de atins, ci devine un obiect limitat, marcat de propria sa patologie.
Psihoterapia psihanalitică ajută la traversarea perioadelor de doliu
Travaliul doliului este un drum alambicat și greu de parcurs. El presupune traversarea unor stări intense de vinovăție („îl trădez”), teamă („cine sunt fără această relație?”), vid identitar („pentru cine trăiesc?”). În multe cazuri, doliul reactivează angoase arhaice de abandon sau de anihilare, tocmai pentru că relația narcisică a ocupat un loc central în constituirea sinelui.
Foarte important, doliul încheiat nu are de-a face cu uitarea sau cu iertarea. El înseamnă, mai presus de toate, o reorganizare internă în care obiectul narcisic nu mai colonizează și controlează viața psihică, “puterile” lui au fost limitate. Astfel, subiectul poate începe să trăiască propria viață, cu adevărat.
Așadar, ruperea contactului cu o persoană narcisică poate fi o condiție necesară de supraviețuire psihică, dar nu este suficientă pentru eliberare. Relația continuă să existe în lumea internă, adesea într-o formă mai crudă și mai rigidă. Eliberarea vine din doliul acestei legături, din acceptarea pierderii a ceea ce nu a fost și nici nu va fi, din păcate. Dar este singura cale care oferă acces la propria subiectivitate, la propriile dorințe și idealuri și la o separare reală. Abia atunci legătura narcisică își pierde puterea organizatoare, iar subiectul poate trăi, în sfârșit, nu atât împotriva părintelui narcisic, cât în afara sferei sale de influență.
Rămâi conectat la gândirea psihanalitică!
Prin abonare, ești de acord să primești emailuri cu articole și reflecții psihanalitice.
