Relatiile de iubire sunt cele care dicteaza viata unui om de la inceputul vietii pana la sfarsitul ei. Dupa nastere, diada mama-bebelus este cea care face sa apara si care intretine prima relatie de iubire. O fiinta umana se poate constitui doar in prezenta unei alte fiinte. Cu alte cuvinte, asa cum spunea cunoscutul pediatru si psihanalist D. Winnicott, “un bebelus singur, asa ceva nu exista!”.
Putin mai tarziu, relatia de iubire va deveni mai matura prin triangularea ei, adica prin rolul pe care il aduce tatal in relatia dintre mama si copil. In jurul acestui model pe care il numim oedipian va gravita intreaga dinamica a iubirii de la varsta adulta.
Relatiile de iubire mature se construiesc in jurul unei capacitati necesare, capacitatea de a ne indragosti. A fi indragostit reprezinta o capacitate pe care nu toti au dobandit-o. Desi a te indragosti pare un lucru facil, usor de realizat, el reprezinta un rezultat al unei dezvoltari progresive si complete care a inceput cu prima zi de viata. Indragostirea presupune capacitatea de a lega dorinta erotica de idealizarea persoanei iubite intr-un fel care sa duca la stabilirea unei relatii in profunzime.
Iubirea matura, care s-a sprijinit la inceput pe capacitatea de a fi indragostit, ajunge sa lege, prin procese psihice fine inconstiente, intr-o forma naturala si fireasca, erotismul si tandretea, sexualitatea si idealizarea si sa puna agresivitatea in slujba iubirii. O relatie de iubire matura este aceea in care partenerii tolereaza ambivalenta, adica prezenta iubirii si a urii fata de persoana iubita. O relatie care va nega agresivitatea si se va sprijini pe idealizarea excesiva a celuilalt este o relatie care nu poate creste, o relatie care a ramas blocata intr-un scenariu infantil al dezvoltarii. O idealizare care nu tolereaza ambivalenta este una fragila in care partenerii nu se pot identifica unul cu celalalt si in care orice agresiune pune in mare pericol stabilitatea cuplului. La celalalt pol, o relatie in care agresivitatea domina exista o amenintare permanenta a legaturilor de iubire, iar interactiunea se va constitui intr-o relatie de asemenea infantila, cu puternice influente sado-masochiste si perverse.
O relatie de iubire matura implica si un proces de doliu dupa experientele si relatiile infantile ale copilariei si castigarea independentei fata de acestea. Intotdeauna vom purta cu noi amprenta relatiilor din primii ani de viata, insa a ne constitui experientele ulterioare exclusiv in functie de aceste relatii inseamna ca am ramas blocati, fixati intr-o etapa anterioara de dezvoltare, fixatie care a oprit cresterea, dezvoltarea si dobandirea autonomiei in raport cu relatiile infantile.
Afla in ce fel afecteaza depresia partenerului relatia de cuplu
Relatiile de iubire: implicatii psihopatologice
In cabinetul de psihoterapie ajung adesea persoane a caror suferinta psihica este generata si intretinuta de o relatie de cuplu nesatisfacatoare. Sunt persoane care sufera de pe urma unei relatii de cuplu toxice care produce suferinta si duce la neimplinire. Relatiile de iubire se construiesc in jurul unor dinamici inconstiente care pot determina succesul sau esecul relatiei de cuplu. Relatiile toxice scot la iveala elemente psihopatologice a caror origine se afla in relatiile infantile nedepasite care marcheaza destinul intr-un mod dureros si insatisfacator.
Exista o paleta foarte larga a dinamicii inconstiente prezenta in relatiile de cuplu nesatisfacatoare, insa voi puncta in cele ce urmeaza cateva dintre situatiile intalnite in clinica in care dezvoltarea unei relatii de iubire mature esueaza.
Cititi Ce se intampla in iubire cand fluturii din stomac au zburat
1. Cand idealizarea primitiva nu permite integrarea ambivalentei
Relatiile de iubire mature au capacitatea de a lega psihic tandretea si agresivitatea, sexualitatea si idealizarea partenerului intr-un mod care sa duca la angajament afectiv si la identificari mutuale profunde. Exista insa situatii in care idealizarea excesiva a partenerului face imposibila tolerarea ambivalentei. Este vorba despre o idealizare primitiva in care persoana iubita este fie buna in intregime, fie rea in intregime. Aceasta perspectiva antreneaza un mecanism psihic numit “clivaj” care ameninta intotdeauna transformarea unei relatii considerata ideala intr-una persecutorie. Persoanele aflate intr-o astfel de dinamica de cuplu pot simti dorinta erotica bazata pe o idealizare primitiva, insa va exista mereu tendinta de a reactiona abrupt, radical, excesiv la orice agresiune care apare in relatie. Persoanele aflate intr-o astfel de situatie de cuplu vor povesti ca relatia functioneaza doar la extreme. In spatele idealizarii excesive a partenerului se ascunde intotdeauna negarea ambivalentei, chiar daca persoana poate da dovada in anumite imprejurari de integrarea afectelor agresive.
Experientele sexuale intense care idealizeaza relatiile intime pot fi folosite pentru a nega ambivalenta intolerabila si a proteja clivajul relatiilor de obiect. Acest proces ilustreaza ceea ce poate fi numit oedipizarea prematura a conflictelor preoedipiene la multi pacienti cu organizare a personalitatii de tip borderline: aventurile amoroase foarte nevrotice dar intense ascund incapacitatea fundamentala de a tolera ambivalenta. Din punct de vedere clinic, la ambele sexe, activarea modurilor genitale de interactiune poate constitui o incercare de a scapa din relatiile infricosatoare, frustrante, centrate pe nevoi orale si dependenta. Este ca si cum o speranta inconstienta a unei satisfaceri orale prin intermediul activitatii sexuale si a unei relatii ideale, diferite de cea pregenitala frustranta cu mama, alimenteaza o fuga intr-o sexualizare timpurie a tuturor relatiilor. (Relatii de iubire. Normalitate si patologie, Otto Kernberg, Editura Trei, 2009)
Cititi si O relatie toxica e mai greu de parasit decat de trait
2. Cand iubirea este inlocuita de vanatoarea dupa parteneri greu de cucerit
Aceasta situatie aduce in lumina incapacitatea, in starea ei pura, de a iubi sau de a fi indragostit. Aceste persoane sunt cele care par indragostite doar atunci cand isi unesc fortele pentru a cuceri un potential partener care nu este disponibil. Este vorba despre o aparenta, pentru ca, deindata ce reusesc sa cucereasca obiectul mult ravnit, intervine un dezangajament total si complet urmat de o devalorizare a persoanei. Rezultatul este adesea disparitia rapida a interesului personal si sexual pentru persoana “cazuta in plasa”. Partenerul prezinta interes doar in masura in care el implineste niste asteptari pe care celalalt le nutreste in legatura cu el. Este vorba intotdeauna de legaturi superficiale in care persoana nu poate fi vazuta in intregime, ci doar la suprafata. Deseori aceasta superficialitate duce la promiscuitate sexuala si ascunde multa ura si invidie fata de sexul opus. De asemenea, acest tablou al relatiei de cuplu implica negarea completa a dependentei fata de celalalt si se limiteaza la o idealizare centrata pe atributele, de cele mai multe ori, fizice, cautate la partener. Negarea dependentei este alimentata si mentinuta de mecanismul defensiv de devalorizare al partenerului.
Cititi si Imi doresc un copil: psihanaliza maternitatii si cauze psihice ale infertilitatii
3. Cand inhibitiile sexuale tradeaza conflicte oedipiene nerezolvate
Aceasta situatie este intalnita in cazul acelora care au dobandit capacitatea de a se indragosti si de a dezvolta o relatie de iubire profunda si stabila, dar care intampina dificultati in sfera sexuala. Este vorba de frigiditate (inhibitii ale excitatiei sexuale si dobandirea orgasmului in timpul actului sexual), impotenta, ejaculare precoce sau intarziata. Aceste disfunctii sexuale pot aparea si in celelalte situatii descrise mai sus. Diferenta este ca, in cazul in care ne referim acum, persoana este capabila sa ajunga la o relatie de iubire matura, iar natura dificultatilor sale este legata de vinovatia inconstienta pe care o simte in raport cu unele conflicte oedipiene nerezolvate. Interdictia oedipiana a relatiilor sexuale se manifesta in viata adulta prin scindarea dorintelor erotice de cele tandre.
Incapacitatea de a integra dorinta erotica si iubirea tandra se manifesta prin capacitatea de a avea o relatie sexuala satisfacatoare intensa cu un obiect, disociata de iubirea non-genintala intensa pentru un alt obiect. Depasirea vinovatiei inconstiente legate de dorintele oedipiene interzise poate fi exprimata prin alegerea unor obiecte ale iubirii frustrante, inaccesibile sau punitive sau prin capacitatea de a combina pe deplin iubirea sexuala cu cea tandra doar in relatiile de iubire frustrante. (Relatii de iubire. Normalitate si patologie, Otto Kernberg, Editura Trei, 2009)
Cititi si “Fantasma si iubire: povestea unei deconstructii intr-un film”
Si cum se “rezolva” situatiile de mai sus?
Ma cam regasesc in unul dintre cazuri
Psihoterapia va poate ajuta.
Interesant articolul si apreciez enorm orice efort de a convinge oamenii sa mearga la terapie.
Ce m-a deranjat foarte tare, insa, este ca nu l-am putut citi la birou pentru ca riscam ca toti colegii sa vada pe monitorul meu litere de-o schioapa:
CAND INHIBITIILE SEXUALE TRADEAZA CONFLICTE OEDIPIENE NEREZOLVATE
Altfel spus, foarte prost redactat. Acele subtitluri imense nu arata nici bine si nici nu sunt utile.